Vlad Voiculescu, în cele câteva luni în care a fost ministru al Sănătății, a făcut plângeri la DIICOT pe numele tuturor medicilor importanți din România și și-a alocat timp berechet să iasă în fața publicului și să spună că în România nu se poate realiza transplantul pulmonar, pentru că pacienții ar muri. Drept urmare, în înțelegerea aceluiași, bolnavii ar fi trebuit trimiși toți, cu decont pe formularul E112, în străinătate, preferabil la renumitul spital „struțo-cămilă”, de stat-privat, AKH Viena.

În acest timp, medicul Narcis Copcă a făcut, cu resurse proprii, primele două transplanturi pulmonare din România. Spre uimirea sau chiar în ciuda celor care au contestat posibilitatea transplantului pulmonar la noi, cei doi pacienți au supraviețuit și duc, la aproape un an de la intervenție, o viață normală.

 

Unde s-a împotmolit programul?

Pentru ca un nucleu de o asemenea anvergură să funcționeze, Programul de Transplant Pulmonar este obligatoriu să aibă un sistem centralizat de înaltă performanță. Apoi, acest sistem trebuie utilizat de pneumologi, pentru a identifica și a plasa pe liste potențialii viitori receptori ai unor plămâni donați. În prezent, programul este pornit, dar medicii specializați pe acest segment „nu reușesc” să identifice pacienți, nu au resurse și nici protocoale bine stabilite. Practic, întregul segment de transplant pulmonar a fost lăsat pe umerii managerului Copcă de la spitalul „Sfânta Maria”, pe ideea că „el a făcut de capul lui, el să se descurce și pe mai departe”. Pe listă se afla, în urmă cu foarte puțin timp, un singur bolnav în așteptare. În concluzie, programul profesorului Copcă nu a primit, până în prezent, nicio susținere din partea celor abilitați.

Ce face Agenția Națională de Transplant?

Aparent, mai nimic! De la înscăunarea pe funcția de director executiv al ANT a unui medic chirurg, dr. Anca Baculea, fără mari realizări profesionale comparativ cu ale medicilor pe care ea îi coordonează, relația cu media s-a rupt. Nu a acceptat, în cele 4 luni de mandat, să ofere interviuri presei prin care să dea lămuriri asupra deciziilor sale, ci doar a răspuns evaziv prin filtrele departamentului de comunicare. S-a rezumat, până în acest moment, doar la a face o plângere către DIICOT împotriva fostului director executiv ( din perioada 2007 – 2012 ), dr. Victor Zota.

În plângerea depusă pe 29.09.2018, directoarea Baculea s-a plâns că Zota avea „monopol”, că el decidea tot, plecând, probabil, de la funcția pe care o avea, prin Ordin de ministru: Coordonator de transplant național. S-a plâns și de sistemul informatic, care era creat și gestionat de un inginer, neangajat full-time al ANT, ci cu contract de colaborare (așa cum, de alt fel, e normal). Deși s-a ridicat împotriva acestui sistem informatic, Anca Baculea a decis ca acesta să fie folosit în continuare. În momentul de față, ea decide unde ajung organele, suplinind neoficial și funcția de coordonator național. Deci, practic, ceea ce s-a plâns că făcea Zota, în calitate de coordonator național, face ea acum fără a avea acestă calitate. Diferența covârșitoare între Victor Zota și Anca Baculea este că cea din urmă beneficiază de susținerea politică a celor care au impus-o în fruntea Agenției.

Din păcate, așa cum afirmă surse de încredere, stângăcia cu care a tratat transplantul în România fostul director ANT, Radu Deac, și cum tratează și actuala șefă, a dus la o scădere dramatică a donatorilor. De la 130 s-a ajuns la circa 40, la același număr de donatori atins în primul an în care s-a făcut transplant în țara noastră. Și nu pentru că oamenii nu ar vrea să doneze, ci pentru că medicii anesteziști evită să mai declare moartea cerebrală, fapt fără de care nu se poate lua nici măcar în calcul donarea. Despre acest subiect, Evenimentul Zilei a prezentat numeroase anchete în trecut, dovedind metodele mafiote prin care se șicanau medici și li se sublinia un mesaj clar: „Nu declarați posibili donatori!”.

 

Și totuși, stă Anca Baculea degeaba?

Nu! Ea le livrează informații de primă mână fanilor ei de pe Facebook, acolo unde pare mai activă decât la sediul ANT. De exemplu, după ce a dus o campanie de conștientizare a cetățenilor asupra măririlor de salarii ale medicilor, în timp ce îi ironiza pe brancadieri, infirmiere, chimiști și bio logii din spitale, Anca Baculea vine acum cu precizări în domeniul transplantului. În urmă cu puțin timp, a început să le spună prietenilor ei din spațiul virtual că „acordul cu Eurotransplant este în vigoare, iar cu spitalul AKH suntem în negocieri pentru reluarea efectuării transplantului pulmonar”.

Este o afirmație cel puțin ciudată, pentru cei care sperau ca și în România programul doctorului Copcă să prindă contur. La fel de ciudat este și acordul între ANT și Eurotransplant, despre care nu se oferă informații și despre care dr. Anca Baculea nu a dorit să facă nicio declarație.

Până în acest moment, avem dovezi clare care arată că ONG-ul Eurotransplant nu poate fi într-un acord total cu România, ci mai degrabă într-un sistem de genul „taxă de protecție”, pe care noi o plătim. Vom reveni însă asupra acestui subiect, cu o anchetă amplă, care să clarifice toate aspectele pentru care România se află în imposibilitatea de a beneficia de organe prin sistemul european de donare.

Demn de menționat este și faptul că dr. Anca Baculea scrie comentarii pe Facebook de o manieră total neprofesionistă, ba chiar ridicolă: „Sunt o luptătoare! De abia mi-am făcut încălzirea!”, referindu-se la schimbările pe care le face în ANT, în speță, singura „schimbare” fiind o plângere nefondată depusă la DIICOT.

 

Despre costuri și comisioane pentru transplant în străinătate

Revenind la acordul cu spitalul AKH, prin care pe registrul de contabilitate vor apărea și numele unor români, acesta este, pentru pacient, doar un acord formal.

În prezent, pentru a beneficia de transplant într-o altă țară, se întrunește o comisie care alege sau aprobă locul și condițiile unde se vor desfășura intervențiile pacientului în cauză. În momentul în care apare un acord, linia e deja trasată clar și pot exista și anumiți medici preferențiali, care să livreze bolnavi către unitatea spitalicească privată. Asta, de obicei, se lăsă cu o ploaie de comisioane și împiedică atât transparența și buna intenție a actului medical, cât și dezvoltarea unui sistem propriu de transplant pulmonar.

În rezumat, un transplant în țară ar costa CNAS 60-70 de mii de euro. Peste hotare, statul plătește pe chitanța eliberată în urma formularului E112, între 350.000 -500.000 de euro. Evident, ar fi ideal ca fiecare pacient să fie operat în condițiile de spitalizare ca a celor de la AKH, însă pe termen lung, pe lângă faptul că sistemul nostru medical se stafidește, străinătatea nu poate accepta mai mult de circa 1% din pacienții români.

Contactat de EVZ, prof. Narcis Copcă, managerul Spitalului „Sfânta Maria”, nu știa amănunte despre acțiunile Ancăi Baculea și, precaut, nu a acceptat să ne declare nimic clar.

În concluzie, timpul trece și totuși nimic nu se schimbă, deși s-a dovedit că se poate. Probabil peste trei decenii, oamenii vor afla de la conducerea ANT actuală că cei doi indivizi transplantați pulmonar în România s-au vindecat miraculos și că de fapt transplantul nici nu a existat.

 

18 ani de la primul transplant de fi cat, aniversați în declin total

Au trecut 18 ani de la primul transplant de ficat reușit în România. Din cele 890 de operații de transplant realizate la noi în țară până la începutul lunii octombrie 2018, cele mai multe s-au făcut în 2013. În acel an s-au realizat 122 de operații de transplant, din care 103 au fost cu ficat de la donatori în moarte cerebrală. România a dovedit atunci o solidaritate și o înțelegere fără precedent față de semeni, față de posibilitatea salvării acestora printr-un transplant. Lumea întreagă vorbea despre miracolul românesc, despre creșterea extraordinară a numărului de donatori de organe din România.

 

A scăzut numărul donatorilor

Știrile despre miracolul din societatea românescă au făcut ocolul lumii. Era momentul de recunoaștere internațională a școlii românești de transplant. Din nefericire, atacurile asupra a ceea ce s-a dovedit o miză politică importantă au dus la distrugerea „minunii”. Numărul donatorilor în moarte cerebrală a scăzut sub numărul primului an de transplant din România. 2018 a înregistrat mai puțin de 50 de donatori în moarte cerebrală. La adunarea anuală a pacienților transplantați de ficat, organizată de prof. Irinel Popescu, la Fundeni, conducerea ANT nu a dorit să fie prezentă, ignorând cu desăvârșire invitația medicilor de transplant.

„Oare ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi păstrat ritmul donărilor de organe din 2013? Astăzi, aproape 222 de pacienți cu afecțiuni grave ale ficatului ar trăi. Dacă luăm în considerare faptul că prelevările de la un donator în moarte cerebrală salvează 5 vieți, numărul oamenilor salvați ar fi putut fi chiar mult mai mare. Dacă am mai adăuga și familiile pacienților care primesc șansa de refacere a vieții prin transplant, numărul beneficiarilor ar fi și mai mare. În 2013 în România exista o Lege a Transplantului? Desigur că exista.

Nu era un corp de excelență în domeniul medical? Era și din fericire acesta s-a dezvoltat numeric și profesional.

Erau dotări suficiente în spitale? Da, iar dotările din secțiile de transplant s-au îmbunătățit.

Discuțiile despre transplant nu trebuie politizate. Transplantul trebuie să rămână în sfera profesioniștilor. Considerăm că discuțiile despre o posibilă Lege a Transplantului induc incertitudine, creează falsa impresie că nu există un cadru legal care reglementează această activitate. Problematica abordată într-un cadru neadecvat și cu exemple periferice pentru fondul problemei diminuează speranța celor aflați în suferințe de neimaginat. Desigur, orice cadru legal este perfectibil, dar dezbaterile trebuie susținute de specialiști, cu referire la practica internațională. Ținem să precizăm că pentru a se putea realiza transplantul, prioritar este stadiul de boală al pacientului, apoi compatibilitatea pacientului cu donatorul, astfel încât organul transplantat sa nu fie rejectat de organism, iar alegerea pacientului primitor o face echipa medicală care își asuma responsabilitatea efectuării acestui act terapeutic. Vrem să revenim la situația transplanturilor din 2013. Vrem speranță pentru cei cu foarte puțină speranță”, a explicat dr. Crina Ștefănescu, președintele Asociatiei Transplantatilor de Ficat din Romania, LIVERTRANS, cât și unul dintre pacienții care au trecut printr-o operație de transplant.

 

Cine e Anca Baculea

Un medic care nu ar fi prezentat mult interes pentru massmedia dacă nu ar fi ajuns pe o funcție înaltă! Dr. Anca Baculea nu are o experiență profesională vastă, nu și-a terminat doctoratul, nu a realizat cercetări sau lucrări științifice și nici nu a activat în vreo funcție administrativă. Aceste informații sunt prezentate chiar în C.V. –ul ei, care cu greu poate fi găsit în online. În urma unei solicitări scrise, Anca Baculea a răspuns la întrebarea „ce o recomandă pentru funcția pe care o ocupă”, făcând o trimitere directă, ad literam, către ministrul Sorina Pintea, cea care a pus-o în fruntea ANT. Ea singură nu a simțit că poate sau că e nevoie să-și expună realizările profesionale.

totuși, cineva o recomandă. Practic, o singură persoană a ieșit în public și a comentat victoria acestui chirurg. Deputatul USR Emanuel Ungureanu, prietenul ei din Cluj, cel care ocupă scaunul de vicepreședinte în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților.

 

Iată ce a spus acesta: „În locul lui Deac, doamna Pintea a numit-o interimar pe dr. ANCA MUREȘAN (n.r. – a divorțat între timp și a revenit la numele de dinainte de căsătorie, Baculea), medic primar chirurg la Chirurgie 3 din Cluj-Napoca. Ce știu eu despre acest medic sunt următoarele: nu este șpăgară, a fost un permanent ghimpe pentru șeful Clinicii Chirurgie 3, un alt Lucan perfid și ticălos. Anca Baculea este și un organizator foarte bun, fin cunoscător al sistemului sanitar. Înainte de orice, cei apropiați spun despre ea că este un om integru și hotărât.

Îi doresc succes și o asigur de sprijinul meu total pentru reformarea sistemului de transplant, construirea unui cadru legislativ prin noua Lege a Transplantului prin care să salvăm cât mai multe vieți!”

Prin Ministerul Sănătății, însă, angajații vorbesc că Anca Baculea a devenit un „permanent ghimpe” și pentru Sorina Pintea. Însă drumul către funcții e pavat cu culori de partid și e musai ca șefa ANT „să fie acolo”, indiferent de supărările PSD.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: