Evenimentul Zilei > Actualitate > Scrisori care ar fi putut schimba istoria omenirii! Castro i-a propus lui Roosevelt să-i vândă minele de fi er din Cuba contra sumei de zece dolari
Scrisori care ar fi putut schimba istoria omenirii! Castro i-a propus lui Roosevelt să-i vândă minele de fi er din Cuba contra sumei de zece dolari

Scrisori care ar fi putut schimba istoria omenirii! Castro i-a propus lui Roosevelt să-i vândă minele de fi er din Cuba contra sumei de zece dolari

Ziua Mondială a Poştei, celebrată în fiecare an pe 9 octombrie, evidenţiază mai mult decât orice nevoia oamenilor de comunicare

Dacă aveţi impresia că depeşele sunt legate neapărat de poştaş şi de un destinatar, vă înşelaţi. În Transilvania există de secole tradiţia celor care au scris epistole adresate generaţiilor viitoare, păstrate în turnurile cetăţilor.

Scrisorile fără destinatar

Cel mai bun exemplu e legat de turnul cetăţii din Mediaş. Mai precis, bila din vârf, ceva mai mare decât o minge, în care au fost descoperite, foarte bine conservate, adevărate documente cu caracter istoric.

Biserica Sfânta Margareta e desăvârşită în 1551. De atunci, fiecare generaţie a reparat, între altele, turnul. Asta însemna desfacerea bilei, unde erau găsite scrisorile înaintaşilor. Când mingea era pusă la loc, alte epistole erau introduse, pentru viitorime.

Depeşele scoase la timpul lor din „balon” sunt expuse în Muzeul Bisericii Evanghelice din Mediaş. Acestea au văzut lumina tiparului, în 1927, spune profesorul Helmuth Julius Knall.

Mesajele din turn

Iată câteva exemple. Cel dintâi nu are un anume semnatar.

„Anul 1688, 9 iulie, când acum câteva zile, şi anume 7 iunie, s-a iscat o furtună grozavă care a provocat mari distrugeri acestei clădiri şi acoperişului, onoratul Senat al Mediaşului a dispus refacerea a ceea ce a fost distrus şi repararea acoperişului”.

Alt mesaj, de data asta semnat, aparţine lui Stephanus Schnell, din 1783. Omul acesta a îndeplinit timp de 42 de ani funcţia de paznic al turnului. Înainte de a se retrage lasă un adevărat testament. În „cutia poştală” a generaţiilor.

„De aceea o pun în globul turnuleţului, pentru că am petrecut în acest loc până astazi 42 de ani, slujind oraşul cu pază şi lui Dumnezeu cu rugăciune. Acolo am trăit adesea în mare pericol din cauza unei furtuni grozave, unor fulgere şi tunete înfricoşătoare. Pe cetăţeni, paznici de noapte şi soldaţi i-am trezit prin bătăi de tobă şi i-am îndemnat să împiedice izbucnirea vâlvătăii groaznice a flăcării focului”.

Prima depeşă în Limba Română

Rămânând în spaţiul Carpatic, trebuie consemnată prima scrisoare în Limba Română, din anul 1521, de data asta cu destinatar sigur. Este vorba despre Neacşu din Câmpulung Muscel care îl avertizează pe Johannes Benkner, judele Braşovului, asupra iminentei invazii turceşti asupra Transilvaniei.

Epistolele care au uimit lumea

Omenirea păstrează memoria unor scrisori, de pe orice meridian, dacă acestea provin de la expeditori care au marcat, într-un fel sau altul, o anume perioadă, prin faptele lor.

De-a dreptul surprinzătoare este ideea lui Fidel Castro, când avea numai 12 ani şi probabil nu visa ce destin va avea mai târziu. El îi scrie preşedintelui american, Franklin D. Roosevelt, căruia îi propune o afacere. Anume ca oficialul să-i trimită zece dolari. Contra acestei sume, Fidel îi promitea dezvăluirea locurilor unde se află minele de fier din Cuba.

Elvis Presley îi scrie preşedintelui Nixon, pe 21 decembrie 1970, oferindu-şi ajutorul în lupta autorităţilor împotriva drogurilor.

Regina Elizabeta a II-a trimite pe adresa Casei Albe, în primii săi ani de domnie, o reţetă de biscuiţi. Aceasta cuprindea câteva ingrediente. Motivul e cât se poate de domestic. Preşedintele american Dwight D. Eisenhower vizitează Marea Britanie. Oficialului i-au plăcut atât de mult biscuiţii pe care Regina i-a oferit oaspeţilor săi, încât Eisenhower a rugat-o să-i trimită reţeta, ca să fie preparată şi peste Ocean.

Eminescu pentru Veronica

Scrisorile de dragoste au, de departe, parfumul lor, inconfundabil. Mihai Eminescu îi scrie iubitei sale, Veronica Micle.

„Draga mea Veronicuţa. Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârşit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă şi tristă totodată şi aş vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb şi rotund şi frumos.

Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuţul tău aşternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare şi gândesc la tine. Dormi şi nu te trezi, draga mea Nicuţa, că eu te păzesc tocmai de aici”.

Istoria poştei

Deşi trăim în epoca reţelelor sociale, să nu uităm că scrisorile au o istorie a lor. România se află printre cele 22 de ţări care, în urmă cu 142 de ani, la Berna, au pus bazele Uniunii Poştale Universale. Organizaţia decide în 1969 ca data de 9 octombrie să fie celebrată ca Ziua Mondială a Poştei. Azi din UPU fac parte 190 de state. Primul oficiu poştal din lume este consemnat în sudul Scoţiei, în anul 1712. La mulţi ani, deci, poştaşilor!

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: