Bunicului său i-a fost luată românitatea forţat. În 1947. Peste 60 de ani, nepotul a cerut-o înapoi. Născut în Antoneşti (Republica Moldova), tânărul, acum de 32 de ani, a aşteptat şase ani, din 2004 în februarie 2010, ca să primească cetăţenia română. Între timp, anul trecut, a fost expulzat din ţară, pe motiv că i-a expirat autorizaţia de şedere temporară.

Povestea îi aparţine lui Alexandru Vakulovski, un scriitor român de sorginte moldovenească (sau invers), un autor considerat de critică şi colegii de breaslă „revendicat de ambele ţări”, şi care, în acest sfârşit de săptămână a avut prima sa apariţie publică românească de după expulzare. Vakulovski şi-a prezentat la Timişoara ultima carte, „157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montana”, roman apărut la editura Cartier din Chişinău.  „O carte bună, puternică”, o apreciază criticul Robert şerban, aceasta spune, povestea unei fete ce iese din adolescenţă, trăind la Roşia Montana. Povestea se compune printre scene de sex naturalist, astfel încât scriitorul Radu Pavel Gheo lansează un avertisment cititorilor: „cele mai dure pagini din Liviu Rebreanu sau Marin Preda nu ajung la duritatea lui Vakulovski”. A cerut viză pentru lansarea cărţii Ca să-şi lanseze cartea în România, Alexandru Vakulovski a plătit cei 65 de euro viză şi circulă ca un cetăţean moldovean aflat în tranzit prin România. Asdta deşi de anul acesta are cetăţenia română. Nu a primit însă şi toate actele aferente, şi nu i-a anulat nimeni, culmea, odată cu acordarea cetăţeniei, statului de român expulzat din România. „Când intru în ţară sunt ca un român fără acte. Ca să vin trebuie să stau la coadă la consulat, în Republica Moldova, şi să plătesc cei 65 de euro”, povesteşte scriitorul, concluzionând că „naşterea e foarte grea, la români” şi că probabil,  într-una din cărţile viitoare îşi va scrie povestea de român aşteptând cu anii cetăţenia română. Pentru a fi luat în seamă, cu cererea de cetăţenie, a fost nevoie de o petiţie, online, pe care şi-au puse semnăturile aproape 1.700 de oameni, între care mulţi reprezentanţi ai lumii artistice româneşti. Datorită acestor semnături, Vakulovski a primit în cele din urmă cetăenia, în februarie 2010, însă, au rămas în continuare valabile condiţiile expulzării din 2009. Scriitorul a primit interdicţie de a intra în România în următorii doi ani şi jumătate pentru că nu-şi înnoise din timp permisul de şedere temporară în ţara “noastră”, deşi autorităţile ştiau că acesta aştepta de aproape cinci ani soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române, după ce a locuit mai bine de un deceniu în România, timp în care a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Pe 25 martie 2009 Alexandru Vakulovski a fost obligat să părăsească România şi s-a întors în comuna natală din Basarabia. Culmea ironiei, acasă, locuieşte pe strada Vakulovski, după numele tatălui său, care i-a învăţat limba română pe majoritatea locuitorilor comunei basarabene.