România este singura ţară din Uniunea Europeană în care universităţile nu pot acorda titlul de doctor şi „continuă să se raporteze la un sistem introdus în 1948 de comisarii sovietici”. Afirmația îi aparține rectorului Politehnicii București, Mihnea Costoiu. El apreciază prevederea din viitorul proiect de lege a învățământului universitar care permite universităților să acorde titluri de doctor.
Rectorul Politehnicii București, Mihnea Costoiu susține că odată cu aderarea la Uniunea Europeană, universităţile românești au aderat la Spaţiul European al Învăţământului Superior. Acest lucru a implicat și recunoaşterea internaţională a diplomelor şi calificărilor universitare din România. În acest context, universităile românești sunt recunoscute în spațiul internațional care derulează o serie de programe de colaborare cu instituții similare din spațiul european și internațional.
„Universităţile noastre sunt acum recunoscute în spaţiul internaţional. Avem programe de diplome comune cu universităţi străine şi la licenţă şi la masterat şi foarte multe programe doctorale în cotutelă sau chiar comune. Diplomele noastre, studiile noastre sunt recunoscute automat în străinătate. Mai mult decât atât, universităţile s-au supus unui proces de evaluare externă a studiilor doctorale realizate de către experţi internaţionali pe baza unor standarde internaţionale”, a arătat Mihnea Costoiu.
Potrivit spuselor sale, România este singura țară din Uniunea Europeană în care universităţile nu pot acorda titlul de doctor. Sistemul educațional din România se raportează la un mecanism sovietic introdus în țară de comisarii ruși, în 1948.
Costoiu apreciază modificările la legea învățământului superior
Drept urmare, propunerea din proiectul de lege a învăţământului superior, potrivit căruia titlurile de doctor vor fi acordate de către universităţi, este corectă. Actul normativ a fost pus în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei.
„Propunerea este corectă - şi anume să putem avea titlurile de doctor acordate de către universităţi aşa cum este normal, firesc să se întâmple. Au (n.r. - universităţile) deja foarte multe mecanisme de control. Nu discutăm despre apărarea plagiatelor. Cine a plagiat să plătească. Nu contează cine este, ce nume are, de unde vine. Cine a plagiat să plătească. Eu nu ştiu ca vreuna dintre universităţi să dorească să acopere vreun plagiator, din contră. Avem mecanisme de verificare. Avem softuri antiplagiat”, a precizat reprezentantul Universității Politehnice București.
Universitățile trebuie să acorde titlurile doctorale
Costoiu a spus că există o rezoluţie a Consiliului Naţional al Rectorilor, votată în unanimitate, care cere revenirea la „tradiţia” universităţilor româneşti. Acestora trebuie să li se dea dreptul să acorde titluri de doctor.
„Marile comunităţi academice de la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara s-au exprimat de mai multe ori pe această temă, în acelaşi sens. Universităţile sunt cele care asigură admiterea, pregătirea şi îndrumarea studenţilor doctoranzi, inclusiv susţinerea publică a tezelor de doctorat. Aşadar, este firesc ca tot instituţiile de învăţământ superior să îşi asume responsabilitatea acordării titlului de doctor. Prin prevederile noii Legi a învăţământului superior, Comisia Naţională de Etică a Titlurilor Universitare va verifica existenţa plagiatului în lucrările de doctorat. Plagiatul se sancţionează cu retragerea titlului de doctor”, a mai arătat Mircea Costoiu.
sursa foto. EVZ
Legea lui Iorga anulată de sovietici
Mihnea Costoiu a trecut în revistă momentul în care s-a lăsat la latitudinea universităţilor atât durata cât şi modul de organizare pentru doctorat, în anul 1932. El a vorbit despre prima lege modernă a învățământului elaborate de Nicolae Iorga.
„În 1932, când Nicolae Iorga era prim-ministru şi ministrul Instrucţiunii Cultelor şi Artelor, s-a elaborat prima lege modernă a învăţământului superior. Atunci, în 1932, legea lui Iorga lăsa la latitudinea universităţilor, regulamentelor proprii nu doar modul de organizare, dar până şi durata doctoratului şi tot ce înseamnă aprobarea doctoratului. Trecuseră mulţi ani de când universităţile din România au început să acorde titlurile de doctor”, a relatat Costoiu.
Potrivit spuselor sale, Nicolae Iorga a lărgit autonomia universităţilor, însă în 1948, odată cu reforma comunistă a învăţământului, s-a introdus și noua metodogie de desfăşurare a studiilor doctorale, prin trei decrete.
„Prin aceste decrete se stabilesc printre altele faptul că admiterea la doctorat era condiţionată de o aspirantură şi o vârstă astfel încât candidatul să nu aibă mai mult de 40 de ani. Iar concursul de admitere consta în următoarele probe: Materialismul dialectic şi istoric, disciplina de specialitate, limba rusă şi o limbă străină - franceză, germană sau engleză”, a arătat Costoiu.
Trecerea de la sovietici la epoca modernă
El a mai arătat că sovieticii au introdus aceste reguli la admiterea la doctorat, iar la finalizare, titlul era oferit de ministrul Învăţământului superior prin Comisia superioară de diplome. Practic, decizia de acordare a titlului de doctor este mutată de universităţi la ministrul Educaţiei, care are o comisie superioară care acceptă sau nu studiile doctorale.
„În 1967, pe vremea lui Ceauşescu apare Decretul 1.058 şi Hotărârea Consiliului de Miniştri 2.910 tot din acelaşi an care spune că titlul de doctor este acordat de Comisia doctorală. Până şi comuniştii în 1967 acceptă că nu mai dă ministrul ordin. Dă comisia doctorală, dar totuşi trebuie să fie confirmat de către Comisia superioară de diplome.
Astăzi, când vorbim, titlul de doctor este acordat de către ministrul Educaţiei şi are şi el o comisie superioară de verificat. Practic ceea ce s-a întâmplat din 1967 încoace de la comunişti avem un sistem care poate fi controlat politic de către ministru, prin acordarea titlului de doctor. Aceasta este istoria, aşa suntem astăzi”, a concluzionat Mihnea Costoiu.