La petrecere, Vanessa află unde a lucrat Stan, patruzeci de ani, patru cu patru zile. Cei trei erau proprietarii unuia dintre cele mai mari cazinouri din Las Vegas. Patruzeci de ani Stan a semnat condica la cazino, din patru în patru zile, stătea la hotel și juca sume mari de bani. Câștiga întotdeauna. La Las Vegas se nume Mr. Marota. Mereu se auzea glasul crupierului: ”Mr. Marota câștigă din nou!” Nu exista sistem ca să-i reziste lui Stan: ruletă, baccarat, blackjack, păcănele, poker etc. La începu, tatăl meu a vrut să-l dea afară din cazino, spune unul dintre invitați. Dar a observat că Stan nu era deloc lacom, se oprea după ce câștiga câteva mii de dolari. Dar atrăgea zeci de alți jucători, care pierdeau, într-o veselie. Așa că tatăl meu, l-a angajat pe Stan ca să vină mereu, la patru zile, cu condiția să nu câștige mai mult de cinci mii de dolari pe zi. La un moment dat proprietarul cazinoului l-a întrebat pe Stan cum făcea, că nu avea niciun computer, nicio legătură cu exteriorul, dar uneori părea că stătea pe gânduri și calcula. ”Schema Martingale și șirul lui Fibonacci” a fost răspunsul matematicianului.
Vanessa a zâmbit ușor trist. Bunul Stan, un oarecare jucător la cazino! Dar de ea se apropie un nou personaj. Un tânăr și el bine îmbrăcat. Care îi spune că a auzit toată discuția și că este autorizat de directorul lui de operațiuni să-i spună soției multregretatului Stan că povestea cu cazinoul este legenda de acoperire, Stan a lucra toată viața ca analist matematician pentru - și i-a șoptit la ureche o agenție federală.
Până la urmă nu contează adevărul, contează ceea ce lași după tine. Iar Stan a lăsat o familie fericită, mulți prieteni care-l regretă cu sinceritate. Stan a fost un bun american, spune, în concluzie, autorul articolului.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ziua de 1 iulie nu a fost niciodată fastă pentru mine. Mereu am avut probleme. Așa că anul acesta o să stau în curte, cu ochii pe căței și o să mănânc vișine din pom. Este o dovadă de grație divină, pentru un amărât de pustnic în rodaj, cei patru vișini se coc pe rând, încet, la câteva zile diferență. Mărul de vară este plin-plin, ca și merii domnești. În schimb anul acesta nu o să am corcodușe, sau alune. Anul trecut mi-au cărat veverițele toate alunele, dar nu m-am supărat, pentru ele este esențial, pentru mine, un moft. Este an de rădașce, la intervale se aude cum pocnesc în geamuri. Apoi latră cățelușele, după zgomot. Până la urmă o să se obișnuiască.
Așa cum ne-am obișnuit și noi cu faptul că, mereu și mereu, mâine este o altă zi!
Recomandările noastre
International
Șoșoacă, scandal la discursul din Parlamentul European
