Scandalul Hexi Pharma. FRĂŢIA IOHANNIS - SRI, IPOTEZELE UNUI JURNALIST

Puțini sunt cei care să nu știe legendarul banc ceaușist în care, intervievat de un ziarist occidental, dictatorul admite, relaxat, că în România nu se mai livrează alimente, căldură, medicamente etc, dar ”pînă acum nu a murit nimeni din asta”. Scîrbit, într-un final, reporterul întreabă ”Dle, președinte, dar cu cianură ați încercat?”. Trei decenii mai tîrziu, scandalul dezinfectanților ne aduce periculos de aproape de momentul ”cianură”. Și de a ne oferi un motiv serios pentru a-l considera drept cel mai mare scandal de corupție din istoria României.

 

Scandalul Hexi Pharma este, în opinia noastră, mai mare decît afacerea Skoda, decît Flota ori Țigareta 2, decît scandalul ANRP și altele, cuantificate în zeci și sute de milioane de euro. Asta pentru că Hexi Pharma se cuantifică într-un număr mare de vieți retezate ori mutilate. Un buboi care stătea să izbucnească de mulți ani – a și făcut-o în cîteva rînduri, dar a fost stins rapid și precis – și care, de această dată, dă semne că nu se va mai opri cu una, cu două.

Că se fură la cîntar, că se plătește un produs mai scump decît face e una, dar să trimiți oamenii la moarte cu bună știință, diluînd de zeci de ori dezinfectanții din spitale, aste e strategie de lagăr.

Asta e, cu adevărat, ”cianura” lui Ceaușescu.

 

Aflăm azi, cu stupoare, că, despre o asemenea problemă ucigătoare la propriu, SRI a trimis cîteva informări leșinate pe la factori de decizie de mîna a 14-a, cînd, de fapt, cu un raport gen Hexi Pharma directorul SRI ar fi trebuit să zboare în dinți direct în CSAT.

 

Scandalul infecțiilor din spitale nu e de ieri, de azi.

Încă de la finele anilor 90, bunăoară, românii aflau, cu stupoare, că marele realizator TV Iosif Sova murise cu zile în urma unei infecții nosocomiale. A fost momentul să transpire în presă că fenomenul, de fapt, nu era cîtuși de puțin izolat.

În 2007, că România lipseşte cu desăvârşire din statisticile privind infecţiile nosocomiale pentru că, pur şi simplu, la noi, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate de către spitale, în timp ce ţările UE consideră infecţiile nosocomiale o mare ameninţare. Potrivit unui raport al Centrului European al Bolilor Transmisibile, anual, aproximativ 3 milioane de persoane din UE se „aleg” cu o infecţie asociată îngrijirilor medicale, iar în jur de 50.000 de persoane mor din această cauză.

Prof. dr. Molnar Geza, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie, declara pentru ziar că în țările dezvoltate, raportările acestor îmbolnăviri sunt între 5 şi 8% din numărul celor trataţi în spitale și ajung chiar, în unele secții, la 8-15% din numărul celor trataţi.

 

Una peste alta, e un exercițiu periculos să calculezi dimensiunile dezastrului real la noi, cu dezinfectanți-apă de ploaie.

 

Aproximativ în aceeași perioadă în care Hexi Pharma începea sarabanda năucă a contractelor în serie cu statul, acum vreun deceniu, încă nu se stinseseră ecourile altui scandal de proporții, e vorba de ața chirurgicală otrăvită cu Bacillus Cereus, importată în sute de spitale autohtone de , printr-o firmuliță obscură, înregistrată într-un off-shore. Oameni au murit, Beraru e liber și bogat.

A urmat scandalul gripei aviare, cînd, iarăși, a ieșit la iveală că se foloseau dezinfectanți ”importați” din Dunăre, dar pe bani grei.

 

În toate cazurile, rețeta e similară, un personaj agreat de anumite structuri, o firmuliță anonimă și înregistrată pe afară, și o explozie de contracte cu statul, cel mai adesea fără licitații. Dar cu spate puternic, politic ori de altă natură.

 

Scandalul Hexi Pharma are șanse, cum spuneam, să nu se mai stingă cu una cu două. Nu că nu s-ar face eforturi.

Se vede cu ochiul liber cum factori importanți încearcă să aplice metoda ”Țigareta 2, grație unor coincidențe stranii.

Ca și Hexi Pharma, mega-scandalul Țigareta 2 a izbucnit în luna aprilie, într-un an, 1998, în care aveam campionat mondial de fotbal, tot în Franța și tot cu începere pe 10 iunie. Și tot cu participarea echipei României. Dacă pe tot parcursul lunii mai arestările, anchetele și dezvăluirile de presă s-au ținut lanț, odată cu venirea verii și startul campionatului lucrurile s-au potolit rapid, facilitînd mușamalizarea afacerii. Calificarea naționalei în optimi a abătut atenția românilor de la țigările lui Truțulescu.

 

E posibil să se întîmple la fel; totuși, se observă de această dată, în mod straniu, o rezistență neașteptată, mai ales a presei, la mușamalizare.

 

Și se observă foarte limpede spaima, la nivelul celor mai multe structuri ale puterii.

Ca niciodată, SRI e băgat în corzi.

Inclusiv de oameni care și-au făcut cariere ”cîntînd” serviciul lui Coldea.

De la pînă la Digi 24 ori TVR, se vede că ceva se întîmplă, și solidaritatea pro-SRI nu mai funcționează.

 

De fapt, între ipotezele de culise se numără și cea potrivit căreia de declanșarea scandalului nu e străin un alt mare serviciu secret. Unul care abia așteaptă să-și ia revanșa în fața SRI, după niște lovituri grele încasate în ultimii ani de la binomul SRI-DNA. (Asta nu face mai puțin penibilă tentativa lui de a arunca afacerea în cîrca SIE)

 

La ultima conferință de presă, de la Cotroceni, Klaus Iohannis s-a văzut înghesuit cu întrebări incomode legate de scandalul dezinfectanților de către, practic, toți intervievatorii.

Lucru rar.

Iar răspunsurile sale de-a dreptul iritante s-au văzut sancționate ulterior de întreaga presă.

 

Președintele încearcă – amar joc de cuvinte – să se spele pe mîini în scandalul dezinfectanților, dar ținînd, totuși, partea SRI, care și-ar fi făcut datoria.

 

Încă un semn că panica e mare în acest scandal în care nimic nu se derulează în mod ”tradițional”.

 

Dezvăluirile vin din partea unui ziar de sport – felicitări echipei Tolo & comp. - și nu de la o gazetă de investigații.

DNA se precipită să anunțe că nu e treaba sa să facă anchete în domeniul medical.

Parchetul General refuză să deschidă vreo anchetă, inițial, iar mai apoi să pună sub acuzare patronul Hexi Pharma.

Organele statului par complet depășite de situație, informația privind diluarea ba se confirmă, ba nu.

Președintele tace.

Fostul președinte și foști premieri acuză SRI că nu i-a informat.

SRI susține contrariul, dar refuză să o și probeze, desecretizînd documente.

Comisiile de Sănătate nu suflă o vorbă.

Comisia SRI refuză să se întrunească și să ceară audierea capilor SRI, dar cere – pe ce bază, odată ce nu s-a întrunit? - un raport privind informările respective.

Raportul sosește, dar mai degrabă incriminează serviciul decît să-l disculpe. Perla documentului e informația că SRI continua să achiziționeze produse Hexi Pharma în paralel cu trimiterea de informări privind nereguli comise de firmă.

Aflăm, în final, că SRI a anulat contractul cu Pharma undeva, după luna februarie a.c., după ce ar fi observat niște ”neconcordanțe”.

 

Foarte interesant de remarcat, pe 20 aprilie, directorul SRI, Eduard Hellvig, a acordat, brusc, un interviu ”Evenimentului zilei” deși presa fusese înștiințată anterior că șeful serviciului nu va da interviuri în anul electoral. În el, Hellvig aruncă săgeți clare spre Florian Coldea, vorbind de necesitatea limitării mandatelor șefilor din servicii la maxim 10 ani, Ori, Coldea e singurul care are 11 ani de mandat în acest moment. ”Prea multă putere, întinsă pe foarte mulţi ani, poate dăuna democraţiei” spune Hellvig. Și mai sugerează el că, în România, puterile statului nu prea ar conlucra întru binele cetățeanului, ba chiar dimpotrivă. Și că nici SRI nu prea ar fi acționat în serviciul cetățenilor, pînă la venirea sa în funcție.

Un interviu misterios și de-a dreptul exploziv prin conținut, așa cum îl etichetam și la vremea respectivă, .

Cinci zile mai tîrziu, exploda scandalul Hexi Pharma, care pare să aibă rădăcini foarte adînci în interiorul SRI (s-a vorbit chiar că firma aparține serviciului, iar Tăriceanu a spus public că în scandal e implicat un serviciu secret). Iar faptul că Florian Coldea deja e implicat, prin vărul George Coldea, într-o firmă medicală abonată la cu spitalele de noi nu e în măsură să ușureze problemele de imagine ale serviciului.

 

Privind scandalul de sus, se poate observa o coalizare a mai multor forțe împotriva SRI, de parcă ar exista teama că șrapnelul exploziei i-ar putea atinge pe toți, dacă nu pun distanță.

 

Explicația e simplă: dacă ancheta merge mai departe și se stabilește oficial că SRI nu și-a făcut datoria, chiar și la pachet cu alte autorități ale statului, pasul următor va fi ucigător: în România se vor declanșa mii, poate zeci de mii de cu solicitări de despăgubiri consistente.

deja, vineri, cazul unui tînăr infectat în spital care a primit despăgubiri de jumătate de milion de euro de la un spital băcăuan pentru o infecție contractată în 2008.

 

Ce se va întîmpla dacă se va ajunge la despăgubiri totale de cîteva sute de milioane ori chiar miliarde de euro? În ce scandal de imagine va fi tîrîtă la nivel internațional România, țara care a permis să i se transforme spitalele în lagăre de exterminare?

 

Afacerea dezinfectanților e primul mare examen al procurorilor în lupta cu corupția. Pentru că una e să te ocupi de găinăriile atent ”disjunse” ale unor expirați politic, vechi de cîte un deceniu și soldate cu pedepse amărîte și alta e să înfrunți direct una dintre cele mai puternice și temute mafii din țară, cea din Sănătate.

 

Un asemenea mega-scandal nu se termină doar cu sancționarea șefilor unei structuri a statului, considerată responsabilă.

Un asemenea scandal se poate solda cu dizolvarea ei.

 

Pînă cînd Justiția va limpezi lucrurile, de voie ori forțată de presiunea opiniei publice, e limpede că cercul se strînge, încet-încet.

 

Și că e imperios necesar să cadă un cap greu, pentru a mai detensiona situația.