A început consultarea profesională şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile în privinţa cimitirului din Valea Uzului, dintre autorităţile maghiare şi române responsabile de îngrijirea mormintelor militare, a transmis, miercuri, către agenţia ungară de presă MTI, şeful delegaţiei maghiare, col. Vilmos Kovács, comandantul Institutului şi Muzeului Militar (HM HIM) de la Budapesta, care aparţine de Ministerul Apărării din Ungaria şi căruia îi este încredinţată îngrijirea mormintelor, cimitirelor şi monumentelor militare maghiare.

Delegaţia maghiară a discutat, la Bucureşti, cu conducerea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), la şedinţă alăturându-se mai târziu şi Nicolae Nasta, secretar de stat în cadrul Parlamentului, din partea Ministerului Apărării din România.

Părţile şi-au prezentat reciproc documentele din arhive cu privire la cimitir şi şi-au oferit oportunitatea de a le studia pe acestea.

Potrivit lui Vilmos Kovács, a devenit clar şi pentru partea română, că crucile ortodoxe amplasate de către Primăria Dărmăneşti au ajuns să stea deasupra rămăşiţelor unor soldaţi maghiari care au slujit în armata Monarhiei Austro-Ungare. Partea maghiară a solicitat încetarea acestei situaţii de profanare gravă.

Ca prim pas, a fost iniţiată explorarea zonei de sub crucile de beton. Partea română consideră că exhumarea este acceptabilă numai în cazul în care va acoperi întregul cimitir al eroilor, a explicat comandantul HM HIM. Pentru moment, s-a rămas la studierea, de către ambele părţi, a documentelor de arhivă prezentate de către fiecare.

Consultarea va continua în luna septembrie, cu o vizită comună la cimitir. Întrucât în cimitirul militar din Valea Uzului se odihnesc şi soldaţi de altă naţionalitate, la această vizită vor fi invitaţi şi ataşaţii militari ai tuturor ţărilor în cauză.

Ca răspuns la întrebarea agenţiei ungare de presă MTI, Vilmos Kovács a spus că nu consideră a fi un fapt decis că cimitirul militar din Valea Uzului să revină Ministerului Apărării din România. Acesta a mai adăugat că partea română a iniţiat, într-adevăr, acest lucru, dar că la întrevedere, partea maghiară a semnalat că nu este de acord, deoarece cimitirul a fost îngrijit, până în prezent, de Primăria din Sânmartin, “şi a făcut-o bine”. Vilmos Kovács şi-a exprimat speranţa că la vizita la faţa locului, din septembrie, se va găsi o soluţie acceptabilă pentru toată lumea, atât pentru comunitatea locală maghiară, cât şi pentru cea română.

Oficialul ungar a mai menţionat că deşi acordul interguvernamental româno-maghiar privind îngrijirea mormintelor militare nu interzice ca, într-o situaţie excepţională, un cimitir militar să intre în administrare publică, acordul precizează totodată că acest lucru nu se poate face fără consimţământul prealabil al celeilalte părţi. Potrivit comandantului maghiar, în Ungaria niciun cimitir militar nu se află în mâinile statului, ci sunt în grija exclusivă a administraţiilor locale şi a Bisericilor.

“Am participat astăzi la o consultare profesională cu partenerul român. Evident, această situaţie de conflict poate fi privită în mai multe feluri, dar cred că soluţia pe care o vom găsi trebuie să aibă o bază profesională; iar partea română a subliniat şi ea, la rândul său, de mai multe ori, că doreşte să găsească una care să mulţumească pe toată lumea. Sper că aşa se va şi întâmpla”, a conchis comandantul.

Secuii au aflat în luna aprilie că Primăria Dărmăneşti din judeţul Bacău a amenajat, în mod arbitrar, o parcelă românească în cimitirul din Valea Uzului, dedicat Primului Război Mondial şi care aparţine de comuna Sânmartin din judeţul Harghita, astăzi depopulat. La 6 iunie, mii de români care au venit la o comemorare au intrat cu forţa în cimitir, pentru a participa la inaugurarea, printr-o slujbă religioasă, a monumentului ortodox român, după ce secuii au încercat să împiedice, printr-un lanţ uman, ocuparea cimitirului.

Potrivit datelor ONCE, în cimitirul militar din Valea Uzului se odihnesc 11 soldaţi români, iar atât Primăria din Dărmăneşti, cât şi cea din Sânmartin a transformat cimitirul fără aprobarea în acest sens a ONCE.