Inflația apărută după Primul Război Mondial în Germania a făcut loc pentru numeroși speculanți. Care de care mai ingenioși. Unul din ei, un aventurier rus, a reușit să mituiască Banca de Stata, Poliția din Berlin și să provoace un scandal uriaș. În acre a implicat și guvernul României.

In afacerea escrocheriei comise asupra Băncii de stat din Germania de către financiarul rus Ivan Kutisker, a intervenit o întorsătură senzaţională. Parchetul a procedat la arestarea a cinci directori ai Băncii, deoarece sunt suspiciuni că Kutisker nu a putut obţine marile credite de la bancă decât fiindcă aceşti directori i-au dat sprijinul lor. Acest mare scandal bancar, care pasionează opinia publică, este deosebit de interesant, fiindcă în el se văd rezumate procedeele băncilor și ale speculanţilor în perioada care a urmat inflaţiei.

Speculaţiile pe timpul inflaţiei

Pe timpul Inflaţiei, operaţia era din cele mai simple. Intr-un moment când dolarul cota de pildă 20.000 de mărci, speculantul, sau „Schiebern!” cum i se zice în Germania, s-ar împrumuta cu 20 de milioane contra unei acoperiri de 1.000 de dolari. Cu aceste 20 de milioane, el plătea un acont pentru achiziţionarea unei vile sau unul automobil şi aştepta senin ca dolarul să coteze 200.000 de mărci. Atunci, el se prezenta la bancă şi spunea: „Nu veţi voi să păstraţi o acoperire de 1.000 de dolari pentru o sumă de 20 de milioane. Avansaţi-mi 180 de milioane”. Cu aceşti bani el cumpăra o fabrică pe credit sau tăcea alte afaceri în stil mare.

Stabilizarea mărcii a pus capăt acestui trafic şi speculanţii au fost dezorientaţi. Dar cum ei ştiu să se ajute in toate împrejurările, au utilizat diferenţa de curs în pieţele din Berlin şi Colonia, unde vindeau dolarul cumpărat cu 10 la sută mai ieftin la Berlin; au utilizat mai ales criza de numerar generală, împrumutând banii pe care ei îi luaseră de la bănci cu 2 la sută, ca dobânzi la 20 şi 25 la sută pe lună.

Riscurile erau mari fireşte, mai ales pentru bănci. Dar inflaţia făcuse speculaţia atât de sigură, încât nimeni nu mai era obicinuit să se preocupe de ele, chiar şi la băncile foarte mari

Operaţiile lui Kutisker

Aceasta dovedeşte tocmai cazul Băncii prusiene și ”ajutorul” dat de inflație. Această bancă avea un client, anume Kutisker, unul din acei ruşi veniţi la Berlin cu câteva diamante şi care, din lovitură în lovitură, ajunsese să conducă aşa-zise societăţii să le grupeze într-un concern şi să se finanţeze chiar printr’o bancă fondată de el. In Octombrie 1923, el se adresă Băncii prusiene pentru un împrumut. Acoperirea sa cuprindea, pe lângă câteva valori negociabile, cambii trasate asupra unei societăţi inexistente, altele trasate asupra unor societăţi existente, dar iscălite de amploiaţi necalificaţi pentru a semna şi, în sfârşit acţiuni, necotate la Bursă, ale „concernului Kutisker”.

Pare uimitor că se pot întrebuinţa escrocherii atât de vizibile, dar ele sunt totuşi înşelăciuni vulgare. Speculantii ştiu că cambiile false vor fi descoperite şi când sunt, el rambursează; dar între momentul când a remis cambia şi acela in care ea e verificată, timpul trece şi în acest timp, el se serveşte de banii scontaţi. Exact după zicătoarea rusească: „Câtă vreme banii sunt în buzunarul tău, ei nu sunt în cel al creditorului tău”.

La scadenţă Kutisker, urmând obiceiurile Instanţei, va plăti. Pentru a-şi consolida contul, el oferi un depozit de vechi material de geniu, pe care-l cumpărase la o licitaţie în Hanau. Creditul fu sporit de la 3.700.000 de mărci la 4.200.000 de mărci, cu o prelungire de trei luni. In Interval, mereu prin sistemul cambiilor false, îşi marea debitul la 12 milioane.

Un pretins reprezentant al guvernului român

La la scadenţă, Kutisker era şi mai puţin in măsură de a plăti , căci nici clienţii lui nu-i plăteau. Efectul obicinuit al împrumuturilor cu 25 la sută pe lună este că se pierde 100 la sută. O nouă prelungire se impunea. El se înţelese cu un alt speculant, un pretins reprezentant al guvernului român şi pretindea că este pe punctul de a vinde depozitul din Hanau pentru preţul de 9 milioane şi jumătate.

Pentru a asista la semnarea „contractului’’, unul din directorii Băncii prusiene fu invitat la Paris, unde fu iniţiat în plăcerile Montmartre-ului, iar la întoarcere, Schieberl uimise parchetului cu un denunț anonim spunând că depozitul din Hanau conţine arme. Urmarea a fost că depozitul a fost pus sub sechestru şi „contractul” denunţat de ,guvernul român”; dar creditul a fost prelungit.

Arestarea lui Kutisker

Kutisker încearcă atunci să-şi procure fonduri pe la debitorii săi. Unul din ei se arătă recalcitrant şi depuse o plângere pentru camătă. Kutisker fu arestat. Rudele sale alergară la Bancă, expunându-i confuzia afacerilor sale şi declarând că dacă el nu va putea descurca singur, atunci banca este în primejdie să piardă avansurile sale, capital şi dobânzi. Banca a decis să intervine în favoarea lui Kutisker, care a fost mai întâi pus în libertate contra unei cauţiuni de 7 milioane mărci aur, cea mai mare cauţiune plătită vreodată în Germania. 

Contul său debitor crescuse aiunc la 14 milioane. El ar fi continuat probabil să crească, graţie ingeniozităţii clientului, dacă el nu s’ar fi certat cu principalul său asociat, care a mituit jumătate din poliţia berlineză pentru a-l combate şi dacă el n’ar fi făcut greşeala de a mitui cealaltă jumătate, în loc de-a supralicita pe cea dintâi.

Rezultatul a fost că Kurtiske ar fi fost din nou şi definitiv arestat. Odată ca el a fost arestat şi fitul său, Max Kirtisker, deşi nu are decât 19 ani, era directorul concernului societăţilor de automobile şi motoare fondat de tatăl său.

Arestări printre conducătorii băncii prusiene

In sfârşituri a intervenit arestarea senzaţională a celor cinci Înalţi funcţionari ai Băncii prusiene.  Acest institut nu este singura din Germania care primeşte depozite de la stat, de care ar trebui, după statutului, să se servească, pentru a avansa bani pe termen scurt băncilor contra unor valori sigure şi imediat negociabile, dar care dă împrumuturi pe termen lung contra unor hârtii pe care le ştie false, numai fiindcă aşteaptă o dobândă grasă.

Toate casele de economie, toate băncile depozitare de fonduri publice în Germania sunt actualmente angajate in speculaţii fanteziste. A spus-o însuşi d-rul Schacht, într-un avertisment pronunţat de curândul pe care scandalul Băncii prusiene a venit acum să-l justifice pe deplin.