Aşa cum am spus deja, entitatea kurdă din nordul Irakului a părut pentru o vreme şi mai pare încă a fi cea mai coerentă structură, politică şi militară într-o zona extinsă, guvernată de haos – Irakul şi Siria. Conflictele dintre Organizaţia Teroristă numită Statul Islamic şi autorităţile de la Bagdad, conflictele dintre luptătorii ISIS şi ceea ce a mai rămas din structurile statului sirian, războiul civil din Siria în ansamblul sau, preluarea controlului de către aşa numitul Calif Ibrahim şi asociaţii săi asupra unor teritorii întinse, extrem de bogate în resurse naturale (hidrocarburi), dau dimensiunea reală a dezordinii şi confruntării. Sunt în pericol însă şi vecinii, acele state coerente care au nenorocul de a fi situate foarte aproape de zonele de confruntare şi care încearcă, prin toate mijloacele, să se poziţioneze cât mai avantajos. Turcia joacă aici un rol esenţial datorită, pe de o parte, calităţii sale de putere regională, importanţei sale militare şi strategice şi, pe de altă parte, datorită veleităţilor şi tendințelor Guvernului de la Ankara de a se infiltra în zonele care cunosc un autentic vid de autoritate politică.
Dar nu trebuie pierdute din vedere nici interesele altor state cu un potenţial politic şi militar important, cum ar fi Israelul şi Iranul.
Cum spuneam deja, în acest moment kurzii, şi în primul rând locuitorii Kurdistanului irakian, par a reprezenta cel mai important argument în jocurile politice din Orientul Apropiat. Rezistenţa din Kobani, ca şi implicarea kurzilor irakieni în apărarea oraşului de la graniţa siriano-turcă reprezintă un argument în favoarea consistenţei militare a kurzilor şi pe de altă parte un argument a creşterii coeziunii în interiorul comunităţii kurde, indiferent de statul ai căror cetăţeni sunt – Irak, Siria, Turcia şi mai departe Iran. Autoritatea Autonomă din Kurdistanul Irakian este dominată de câteva personalităţi politice cu un rol determinant în întreg Orientul Apropiat. În primul rând Masoud Barzani, din 2005, preşedintele Kurdistanului Irakian, din 1979 membru al Partidului Democratic Kurd, aparţinând unei adevărate dinastii politice (tatăl său, Mustafa Barzani, a fost un important politician naţionalist, iar fratele său, şi el politician şi fost ministru, astăzi un important comandant militar). Mandatul prezidențial a lui Barzani este marcat de constituirea mai multor instituţii democratice în Kurdistan, motiv pentru care mai multe ţări democratice europene i-au recunoscut meritele. Jalal Talabani, lider al unui partid de stânga, fost preşedinte al Irakului în perioada 2005-2014, este celălalt lider politic important şi rivalul primului, chiar dacă este căsătorit cu sora celui dintâi. Amândoi sunt în acelaşi timp importanţi comandanţi.
În haosul ce cuprinde astăzi Irakul şi Siria, realitatea politică şi militară din Kurdistanul Irakian aproape că poate fi considerată un argument de stabilitate şi coerență.
Recomandările noastre
