Aproximativ 80 de persoane, printre care şi 22 de copii din satul Valea Mare, arondat oraşului Berbeşti, judeţul Vâlcea, au rămas ieri izolate după ce singurul drum de acces a fost rupt de o alunecare de teren provocată de exploatarea cărbunelui.

Oamenii din zonă s-au mai confruntat cu probleme similare şi în luna septembrie a acestui an.

Crater de 80 de metri

"Intrarea în oraş este acum un hău uriaş. Numai cu elicopterul mai pot fi scoşi oamenii de acolo. Altă cale nu au. A existat în trecut un alt drum, însă cei de la Exploatarea Minieră a Cărbunelui Berbeşti (EMC) l-au distrus şi pe acela", susţine primarul oraşului Berbeşti, Vintilă Chelcea.

Drumul comunal 135, cu o lungime de patru kilometri, se în tinde de-a lungul carierei Panga Nord, care are o suprafaţă de peste 400 de hectare.

Primele fisuri au apărut în luna septembrie, când minerii au exploatat lignitul până la marginea drumului, fără a lua nicio mă sură de securizare a malurilor carierei. Ulterior, din raţiuni economice, cei 639 de mineri au intrat în şomaj tehnic, iar exploatarea cărbunelui a fost sistată.

"Nefiind consolidate malurile şi cu sterilul rezultat în urma exploatării, normal că pământul a început să fugă. Nu poţi să sapi la cinci metri distanţă de drum o groapă adâncă de peste 80 de metri, cu maluri drepte fără pic de susţinere şi să te aştepţi ca pământul să nu plece", conchide edilul Vintilă Chelcea.

Două drumuri distruse

Reprezentanţii Exploatării Miniere Berbeşti au decis să facă o rută ocolitoare la aproximativ o jumătate de kilometru de drumul afectat. Însă şi acesta a fost distrus de alunecările de teren, deşi directorul EMB, Milorad Cumpănăşoiu, dădea asigurări la vremea respectivă că va ţine până la epuizarea zăcământului de cărbune.

"Acum suntem complet izolaţi, la noi nu mai poate ajunge nicio maşină. În sat sunt 22 de copii care trebuie să meargă zilnic la şcoală, în oraş. Nu au cu ce să ajungă, decât pe jos, prin pădure. Drumul este desfundat, noroiul trece de genunchi, este înfiorător", se plânge localnica Dumitrana Gheorghe.

Pe de altă parte, comitetul local pentru situaţii de urgenţă monitorizează zona şi caută soluţii pentru construirea unui nou drum, într-o zonă mai sigură, mai ales că varianta amenajării unei căi de acces prin pădure este foarte costisitoare şi implică multă birocraţie.

"Am făcut un plan pentru construirea în regim de urgenţă a unei căi de acces de doi kilometri prin satul Amzuleşti. Sperăm că într-o săptămână va fi gata", susţine Milorad Cumpănăşoiu, directorul EMC.

"Suntem complet izolaţi, nu mai poate ajunge nicio maşină. Sunt 22 de copii care trebuie să meargă zilnic la şcoală, nu au cu ce să ajungă decât pe jos, prin pădure.",
DUMITRANA GHEORGHE, localnică din Valea Mare

NEMULŢUMIŢI

Localnicii se plâng că nu şi-au primit despăgubirile pentru case

În satul Valea Mare au mai rămas 27 de gospodării risipite de dealuri din cele peste 100 câte erau înainte de 1989, când satul a fost propus pentru strămutare. Deoarece politica EMC a fost ca, pe măsură ce frontul de lucru înaintează, să negocieze cu localnicii părăsirea caselor, din 27 de familii doar şapte au negociat condiţiile de strămutare.

Însă nici aceştia nu şi-au primit banii pentru a pleca din satul sub care se află rezerve importante de lignit. "Din iulie am terminat negocierile şi nici până acum nu mi-au dat banii, 160.000 de lei. Spun să aştept. Cât să aştept? Casa o am pe marginea prăpastiei, oricând se poate prăbuşi. Stau la sora mea până îmi primesc despăgubirile pentru că în casă sunt în pericol", povesteşte Silviu Bărbulescu.

Nici cei care locuiesc departe de frontul de lucru nu o duc mai bine. „Drumuri nu mai avem, nu ajunge niciun mijloc de transport. Pentru o bucată de pâine mergem câte 5 -6 kilometri pe jos. Numai noi ştim cât e de greu, suntem oameni bătrâni, şi dacă tot trebuie să plecăm de ce nu vin să negocieze cu noi şi să le lăsăm cale liberă", spune Ilie Dincă.


SINISTRAŢI. Familia Bărbulescu încearcă să salveze tot ce mai poate