Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a făcut publice date referitoare la 9.029 de persoane menţionate în bazele de date ale Securităţii între 1948 și 1989, care au fost autori ai așa-numitelor „înscrisuri duşmănoase”. Conform arhivelor, aceste persoane au redactat scrisori anonime, manifeste și inscripții cu conținut ostil regimului comunist.
Metodele de supraveghere și măsurile luate de Securitate
Din totalul celor menționați, 6.538 de persoane au scris scrisori anonime, 1.810 au distribuit manifeste și 455 au realizat graffiti-uri cu conținut duşmănos. Dintre autorii scrisorilor anonime, 1.151 au folosit pseudonime fanteziste, precum „Popa Melcu”, „Sărmanul Vasile”, „John Lenon” sau „Cadavrul Viu”, pentru a-și ascunde identitatea. De asemenea, 805 persoane au trimis scrisori critice către postul de radio „Europa Liberă”, o importantă sursă de informații externe și de opoziție față de regimul comunist din România.
Securitatea a clasificat înscrisurile duşmănoase, conform CNSAS, în trei mari categorii: scrisori anonime, fițuici cu conținut ostil și inscripții ostile (graffiti). Prin interceptarea corespondenței, autoritățile comuniste au reușit să identifice o parte dintre autori.
Unitatea Specială „S”, responsabilă de supravegherea corespondenței, a depistat 2.103 dintre autorii scrisorilor anonime. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că, teoretic, constituțiile comuniste garantau secretul corespondenței.
Majoritatea celor care au redactat aceste scrisori au preferat să rămână anonimi, însă 1.151 au optat pentru pseudonime, deseori extravagante. În plus, alții au pretins că reprezintă organizații fictive, cum ar fi „Cercul Studenților din Oradea” sau „Organizația Libertății”.
Rolul „Europei Libere” și contextul înscrisurilor duşmănoase
Scrisorile erau adesea trimise la ziare locale sau centrale, precum „Scânteia”, organul oficial al Partidului Comunist Român (PCR), sau la Radioteleviziunea Română. Totodată, mulți autori s-au adresat direct conducerii țării, în special lui Nicolae Ceaușescu, Secretarul General al PCR. Securitatea a identificat 758 de persoane care i-au trimis scrisori lui Ceaușescu, luând măsuri împotriva lor. Alte sute de persoane au apelat la Consiliul de Stat, la Comitetul Central al PCR sau la alte instituții centrale.
Postul de radio „Europa Liberă” a jucat un rol crucial în propagarea mesajelor critice la adresa regimului comunist. Mulți dintre cei care redactau înscrisuri duşmănoase le trimiteau în secret la „Europa Liberă”, care apoi difuza informațiile în rândul ascultătorilor din România. Cele 805 persoane care au ales să-și exprime nemulțumirile prin intermediul acestui post de radio au reprezentat o categorie importantă în rândul opozanților regimului.
Scrisorile anonime și cele trimise postului de radio au devenit o problemă majoră pentru autoritățile comuniste, care au depus eforturi considerabile pentru a identifica autorii și pentru a reduce fenomenul, arată CNSAS. Cu toate acestea, multe dintre persoanele care au contribuit la crearea și trimiterea acestor înscrisuri au rămas neidentificate, în ciuda măsurilor stricte luate de Securitate.
CNSAS dezvăluie că autorii erau supuși represaliilor
În perioada 1948-1989, înscrisurile duşmănoase erau percepute de regimul comunist ca o amenințare directă la adresa stabilității politice. Deși multe dintre ele reflectau nemulțumiri legitime ale populației față de condițiile de viață și restricțiile impuse de regim, ele erau tratate cu maximă seriozitate de Securitate.
Autorii erau deseori supuși represaliilor, inclusiv arestării și anchetării.
Pe lângă scrisorile anonime, graffiti-ul și manifestele reprezintă alte forme de exprimare a opoziției față de regim. În special, graffiti-ul cu conținut duşmănos era o metodă vizibilă de protest, în care autorii utilizau spațiile publice pentru a-și manifesta nemulțumirile față de conducerea comunistă. Acest tip de protest era riscant, dar avea un impact vizual puternic asupra comunității.
Fenomenul înscrisurilor duşmănoase din perioada comunistă reflectă opoziția tăcută și riscantă pe care o parte a populației o manifesta împotriva regimului totalitar. Deși autoritățile au depus eforturi considerabile pentru a identifica și pedepsi autorii, numeroși dintre aceștia au rămas anonimi, continuând să contribuie la mișcările de rezistență pasivă împotriva statului comunist.
Arhivele CNSAS oferă o privire detaliată asupra acestui fenomen, subliniind diversitatea metodelor prin care românii și-au exprimat nemulțumirea și opoziția față de regimul dictatorial.