Moartea „susținerii” vedetelor pentru politicieni. Sărmanul Bruce Springsteen. Legendarul rocker a pariat ferm pe o susținere pentru Kamala Harris și, ca rezultat, s-ar putea foarte bine să-și fi înstrăinat aproximativ jumătate din public, scrie Philip Patrick în The Spectator.

„Boss”-ul care și-a construit cariera pe a empatiza cu „deplorabilii” greoi, cu „gulerele albastre” și care îngână „Bud”, cu imnurile sale despre alienarea clasei muncitoare albe, a înregistrat o recomandare populară de la tejgheaua unui (real sau butaforic - cine știe?) restaurant.

„Libertatea, dreptatea socială, șansele egale, dreptul de a iubi pe cine dorești” sunt pe buletinul de vot, a spus Springsteen, adăugând că „disprețul pentru constituție” al lui Trump ar trebui să-l descalifice pentru funcție.

Susținerea vedetelor, inutilă

Harrison Ford i-a urmat exemplul în două reclame difuzate chiar înainte de ziua votării. Actorul din „Războiul Stelelor” a chemat forța pentru a ne avertiza despre „celălalt tip” (numele lui Trump nu-i murdărește discursul) „... îmbrățișând dictatorii și tiranii din întreaga lume”.

„Pentru Dumnezeu, nu mai faceți asta”, i-a rugat Ford pe americani, un sfat pe care ar fi fost mai bine să și-l dea lui însuși când se gândea dacă să mai facă sau nu un al cincilea film cu Indiana Jones.

În cel mai bun caz, astfel de susțineri par să fi avut un efect neglijabil și, în cel mai rău caz, ar putea chiar să-i fi afectat șansele Kamalei Harris.

O Jennifer Lopez plină de lacrimi, revoltată de gluma unui comediant (nu a lui Trump) despre iubitul ei Puerto Rico (ea s-a născut la New York) a fost emoționată de cât de „ar trebui să fim de emoționați”.

„Ar trebui să fim supărați. Ar trebui să fim speriați și revoltați. Ar trebui ca durerea noastră să conteze. Noi contăm. Tu contezi. Vocea și votul tău contează”.

Lady Gaga, care ne-a implorat în 2020 să „votăm de parcă viața noastră ar depinde de asta, sau viețile copiilor noștri depind de asta, pentru că așa este” a fost din nou proeminentă de această dată, cântând la mitingurile din statele disputate pentru candidata Democraților.

Oprah, închipuita „făcătoare de președinți”

Apoi, bineînțeles, a fost Oprah Winfrey, care pare să existe pe propriul ei plan extraterestru de celebritate în zilele noastre, un fel de zeitate care apare din când în când în ținute care nu sunt ale acestei lumi, pentru a face intervenții vitale și a ne salva pe toți din nebuniile noastre umane.

Oprah a venit în ajutorul Kamalei de câteva ori, cel mai recent pentru a-i avertiza pe americani că, dacă Trump câștigă, „este absolut posibil să nu mai avem ocazia să mai votăm vreodată”. (Cum așa? - nu ne este explicat...)

Lista continuă și este strălucitoare și impresionant de multi-generațională: Di Caprio, Clooney, Billie Eilish, Lizzo, Eminem, Beyonce, Usher, Pink, Olivia Rodrigo și Madonna au sărit toți s-o susțină pe Kamala.

Susținerea vedetelor fără copii, dar cu pisici, pentru „libertatea reproductivă a femeilor”

Și, cel mai important „imprimatur”, poate că Sfântul Graal al celebrităților, a fost asigurat luna trecută cu sprijinul scris „perfect și puternic... rafinat... fără cusur" (conform lui Lawrence O'Donnel de la MSNBC), pentru stadionul, galactico de „doamna cu pisici și fără copii" (în cuvintele ei) Taylor Swift.

Kamala Harris avea atât de mult sclipici de celebritate aruncat peste ea încât părea să existe într-un fel de glob de zăpadă strălucitor, precum cele cu care se joacă copiii de Crăciun.

O serie întreagă de actrițe de top (Roberts, Witherspoon, Cher) emoționate de apărarea de către Kamala Harris a „libertății reproductive feminine” (cunoscută și sub numele de avort) și-au flancat eroina ca niște cameriste în drumul ei drept către Casa Albă.

Între timp, Trump i-a avut pe Kid Rock și Hulk Hogan.

Susținerea vedetelor, un obicei mai vechi în SUA

A fost ceva extrem, dar este în tradiția politicii americane. Susținerile celebrităților au făcut parte din campania politică din SUA cel puțin încă din anii 1920, când cântărețul Al Jolson l-a susținut pe Warren Harding, dar a devenit mult mai important în era televiziunii.

Serenada lui Frank Sinatra pentru JFK cu tema melodiei democrate „High Hopes” a fost un exemplu celebru. De atunci, au existat câteva lucruri ciudate, cum ar fi Elvis care părea să-l susțină pe Nixon, Muhammad Ali care l-a susținut pe Ronald Reagan sau Chuck Norris care l-a susținut pe George W Bush.

Dar a existat vreodată vreo dovadă că această „mezalianță” a funcționat? Poate, puțin, dar calculele sunt dificile.

Oprah Winfrey este creditată că a sporit șansele lui Barack Obama la alegerile primare ale Democraților din 2007/8 împotriva lui Hilary Clinton, ajutându-l să câștige peste 1 milion de voturi (așa-numitul „efect Oprah”).

Iar susținerea lui Taylor Swift pentru Kamala Harris se crede că a dus la 400.000 de angajamente pe site-ul de înregistrare a alegătorilor.

Dar este dificil de evaluat câte dintre acele clicuri „Swiftie” au dus la înregistrări sau voturi efective și imposibil de știut câți alegători au fost influențați în alt mod - poate suficient de iritați de apelul arogant al unei celebrități îngâmfate - pentru a-i împinge să voteze cu celălalt candidat (ceea ce am putea numi efectul Eddie Izzard).

Eșecul susținerii din partea vedetelor

Un exemplu recent de intervenție eșuată a celebrităților din Marea Britanie este distrugerea lui Kemi Badenoch de către David Tennant, care nu pare să fi făcut niciun rău noului lider conservator.

Alegerile din SUA sugerează că ar putea fi timpul să ne gândim bine la sprijinul celebrităților. În cel mai bun caz, acesta pare să fi avut un efect neglijabil și, în cel mai rău caz, chiar să fi afectat șansele Kamalei Harris.

Presupunerea că oamenii sunt suficient de proști încât să se lase influențați de recomandările celor super-bogați și faimoși, ale căror preocupări de zi cu zi (poate culoarea noului lor Lamborghini sau alegerea apartamentului la Four Seasons) depășesc cele mai fantastice imaginații ale marii majorități a fanilor lor, pare din ce în ce mai neplauzibil. Pentru mulți poate fi doar un caz de „cui îi pasă?”

Aceasta poate fi o veste extrem de neplăcută pentru acele celebrități, care trebuie să se confrunte nu doar cu o președinție a lui Trump, ci și cu îngrozitoarea conștientizare a faptului că nu sunt nici atât de importante, nici atât de iubite, pe cât cred ele. Săracele celebrități!

Pentru a parafraza replica perfectă a lui JK Rowling despte David Tennant: „Gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de elita showbiz-ului în acest moment dificil”.