Părinții nu l-au vrut. Statul l-a ținut un timp în orfelinat, apoi l-a scos din sistem și nu și-a mai bătut capul cu el. De când a aflat că e bolnav de hepatită B și D, Nicolae se zbate din răsputeri ca să facă rost de bani pentru medicamentele și analizele pe care statul nu i le compensează.

Suntem în Săptămâna Mare și, măcar acum, ar trebuie să ne deschidem inimile la durerea unui om pe care soarta l-a lovit la fiecare pas și care are nevoie de ajutorul nostru, al celor din jur. Nicolae Țănicui are 37 de ani, e un bărbat înalt, dar slab și bolnav. Când era mic, părinții lui s-au despărțit și niciunul n-a vrut să-l ia pe el sau pe cei 4 frațiori pe care-i avea. Copiii au fost răspândiți prin orfelinate în toată țara și și-au pierdut urma unul de altul.

Nicolae a ajuns la orfelinatul din Drobeta Turnu-Severin, unde a stat până când a împlinit 22 de ani. Apoi, a fost nevoit să plece în lumea largă. „N-am să-mi condamn părinții pentru asta, dar o să mă întreb mereu de ce ne-au abandonat”, ne-a povestit cu tristețe tânărul care a venit, din disperare, până la București, în redacția Evenimentului zilei.

„Noi suntem ai nimănui. Nu contăm”

Rămas pe drumuri, a decis să ia viața în piept, dar fiecare zi pentru el e o nouă luptă.

„Când spun că am crescut la orfelinat lumea se uită urât la mine. Nu contează că vreau să muncesc sau că n-am furat o ață în viața mea. Noi suntem ai nimănui. Nu contăm”, spunea Nicolae.

De 15 ani, muncește mai mult cu ziua, pe unde se poate. „M-am străduit să-mi câștig singur pâinea, cu onestitate și demnitate. Muncesc doar ca să am un acoperiș deasupra capului și să-mi iau medicamentele. Am dormit și-n cimitir, m-am angajat și pe masă și casă. Dar nu m-au angajat toți cu acte. Cu boala mea, câteodată sunt privit ca o ciumă. Am lucrat și pentru oameni care pe urmă n-au mai vrut să mă plătească. Am plecat din Drobeta și m-am dus la Timișoara pentru că m-am gândit că acolo am șanse mai mari să fac ceva în viața asta.

Ani de zile am fost salahor, știți dumneavoastră, la construcții. Dar mi-am rupt mâna și am o tijă metalică în ea. N-ar trebui să fac efort, dar n-am ce face”, a explicat tânărul care n-a băut și nici n-a frumat vreodată în viață. „N-am bani de dat pe prostii”, a spus el, sec.

 

Are nevoie de bani pentru tratament și analize

În 2005, la 24 de ani, a încercat să se înroleze în armată, dar l-au declarat inapt și i-au scris pe adeverință că are hepatită B. Ulterior, după internări și analize, avea să afle că are și hepatită D. Nu știe de unde le-a luat, că „brambura n-am umblat niciodată”.

Cu lacrimi în ochi, bărbatul povestește că „m-am mutat la Craiova. Am găsit o gazdă, o bătrână care mi-a închiriat o cameră cu 300 de lei pe lună. Tot ea m-a luat și în spațiu, ca să-mi fac buletin. Anul trecut eram pe un șantier, când, din senin, mi s-a făcut rău. Am căzut și m-am trezit la spital. Boala mi s-a agravat și, din nou, medicii mi-au zis că nu am voie să fac efort. Am interferon, că este decontat de stat, dar analizeze și celelalte medicamente de care am nevoie nu mi le dă nimeni gratuit, pentru că nu sunt asigurat. 300 de lei trebuie să dau lunar pentru medicamente. Am fost și răcit, că asta îmi mai trebuia! Am dat bani și pe medicamentele alea”. Dar of-ul lui cel mare e că, oricât s-ar zbate, tot nu poate să-și facă analizele.

„Nu am de unde să scot 650 de lei ca să fac viremia. Trebuie să fac analiza asta la fiecare 6 luni, ca să vadă ce încărcătură virală am”. La ultima internare i s-a emis factură - peste 1.500 de lei (facsimil stânga jos) – pe care a trebuit s-o plătească. Disperat, și-a făcut dosar pentru ajutor de handicap, dar cu boala lui a fost încadrat la grad III „mediu” și va primi 50 de lei pe lună. Cât timp am discutat, o secundă n-a vorbit de mâncare sau de haine. Nu știe nici măcar să viseze la ele. La fiecare trei-patru fraze spunea, însă, obsesiv, că „vreau doar să am un acoperiș deasupra capului și bani pentru analize medicamente”.

 

Dacă vreți să ajutați

Puteți dona bani în contul în lei: RO90INGB0000999906582390, deschis la ING Bank Sucursala București, pe numele Țănicui Nicolae