Norvegianul Jo Nesbo este un talent polivalent. Solist vocal al trupei de rock Di Derre, compozitor, economist, el semnează și thrillere de mare succes, fiind tradus în cincizeci de limbi.
Notorietatea lui o egalează pe cea a altor norvegieni vestiți – Ibsen, Grieg, Hamsun, Mundt. Săptămâna trecută ne-a vizitat țara. Cu această ocazie editura Trei a lansat cinci romane ale autorului – “Sânge pe zăpadă”, “Soarele de la miezul nopții”, “Fiul”, “Cărăbușii”, “Liliacul”. În urmă cu ani, la Rao i-au apărut alte cinci cărți – “Mântuitorul”, “Călăul”, “Fantoma trecutului”, “Omul de zăpadă”, “Steaua diavolului”. Protagonistul romanelor lui Nesbo este Harry Hole, un polițist care se simte mai bine când lucrează pe cont propriu, ignorând metodele convenționale. Calcă regulile fără să-i pese de consecințe, își sfidează superiorii, nu comunică restului echipei concluziile la care a ajuns.
În “Sânge pe zăpadă” autorul schimbă perspectiva. De data aceasta nu mai urmărim cum își conduce ancheta un inspector de poliție. Personajul principal, Olav Johansen, este un ucigaș plătit, cu o bogată activitate infracțională. El își povestește omorurile fără remușcări, fără procese de conștiință. Acceptă docil comenzile angajatorului său, unul dintre competitorii de pe piața heroine din Oslo. Are reguli precise pentru a nu fi prins. Nu participă la jafuri armate, se ține departe de droguri și nu omoară prostituate. Ucide numai indivizi care, de fapt, nu merită să trăiască, făcând parte dintre cei certați cu legea. Olav este un pericol pentru cei pe care angajatorul său vrea să-i elimine. Își execută fără greș misiunile. Dar ajunge într-un mare impas după ce-l suprimă pe fiul acestuia.
Din acel moment devine un om hăituit. Doar abilitățile pe care le-a dobândit îl ajută să-și salveze viața.
Povestea din “Sânge pe zăpadă” este de o simplitate uimitoare. E una dintre cele mai bune cărți ale lui Nesbo, în care analiza psihologică a personajului este realizată cu o mână de maestru. În această narațiune toți eroii sunt prinși ca insectele într-o pânză de păianjen – nimeni nu e liber pe acțiunile lui, fiecare e condus de către altcineva. E o istorie emoționantă, spusă însă cu multă răceală. Sunt notate gesturi, vorbe, ca într-un proces verbal. Faptele relatate sunt, însă, zguduitoare și nu-l lasă indiferent pe cititor. Iar descrierea orașului Oslo cotropit de ninsoare e magnifică.
Recomandările noastre
