Moșii de Iarnă. Ce dăm de pomană în Sâmbăta Morților

Sursă: Diana Gradeva | Dreamstime.com

Moșii de iarnă sau Sâmbătă Morților este o sărbătoare aparte pentru credincioși. Este ziua în care creștin-ortodocșii organizează parastase pentru cei morți. Legenda spune că Mântuitorul a stat în mormânt doar cu trupul, iar cu sufletul s-a pogorât în iad pentru a-i scoate pe cei adormiți înainte de venire sa.

De Sâmbăta Morților (Moșii de iarnă), creștinii fac parastase și dau de pomană pentru cei răsposați. Datina spune că bucatele care vor fi de pomană trebuie duse la biserică pentru a fi citite de preoți. În Muntenia, pe lângă alimentele tradiționale care se dau de pomană se pune și un bănuț. Pomana trebuie să ajungă la cel mai nevoiaș om din sat.

În Bucovina, se dă de pomană pachete cu plăcintă cu brânză, în timp ce în Transilvania pachetele conțin și un chec cu mere.

Sâmbăta Morților: Obiceiuri și tradiții

Pomana trebuie să fie însoțită întotdeauna de o lumânare care semnifică sufletul celor adormiți care așteaptă Sfânta lumină pe lume cealaltă. Credincioșii fac parastase în speranța că Dumnezeu va ierta păcatele răposatului. Potrivit tradiției, cel care primește de pomană trebuie să spună Dumnezeu să-l ierte sau Bogdaproste.

Moșii de iarnă sau Sâmbăta Morților este o tradiție a Bisericii Ortodoxe, iar datina prevede ca în fiecare lăcaș de cult preoții să țină Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului. În calendarul ortodox, Sâmbăta Morților este prăznuită pe 9 martie, înainte de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.

De Sâmbăta Morților sufletul celor adormiți se cinstesc prin rugăciune, pomană și prin parastasul de la biserică. În tradiția creștin-ortodoxă se spune că după Lasatul secului de carne ( a doua zi după Moșii de Iarnă), cununiile religioase ar trebui să fie interzise. Sezonul nunților se redeschide a doua duminică după Paște.

Familia va aprinde cel puțin două lumânări

Credincioșii care vor să-și prăznuiască apropiații de Sâmbăta Morților trebuie să meargă dis de dimineață la biserică și să participe la Sfânta Liturghie. Abia după, preotul va citi parastasul. Odată citită pomana, familia va aprinde în cimitir cel puțin două lumânări. Se spune că flacăra lumânărilor va încălzi sufletele morților.

Ca în orice altă sărbătoare religioasă, de Sâmbăta Morților nu se spală și nu se muncește. Femeile care nu respectă această cutumă sunt pedepsite să tremure ca piftia, Totodată, se mai spune că pomana pe care au dat-o se va întoarce.

Din moși strămoși se mai spune că în această zi credincioșii vor da de pomană piftii. Cine nu le-a mâncat în Sâmbăta Morților a doua zi trebuie să le arunce. În caz contrar vor veni friguri în timpul verii. Totodată, se mai spune că în Sâmbăta Morților este ultima zi în care se mai poate mânca piftie, potrivit Patriarhiei Române.

sursă foto: Arhiva EvZ

Sâmbăta Morților, rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

Separat de slujbele și rugăciunile de la biserică, creștinii care de regulă se roagă pentru iertarea păcatelor pot spune o rugăciune și pentru mântuirea sufletului celor adormiți.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”