Despre cruzimile regimului comunist se vorbește chiar și astăzi. Mii de oameni au fost trimiși la moarte atunci, fără nicio speranță de viață. Puțini au fost cei care au reușit să scape și să își trăiască în continuare viața, un exemplu fiind deținutul politic Mihai Stere Derdena.
În urma participării sale la mișcările studențești anticomuniste din 1956, Mihai Stere Derdena a fost condamnat la cinci ani de închisoare în anul 1957. Pedeapsa a fost executată la închisorile Jilava și Gherla, precum și în lagărele din Delta Dunării.
În timpul detenției sale la Periprava, a suferit o boală gravă ca urmare a regimului inuman la care a fost supus. În ciuda stării sale critice, a fost izolat complet într-o cămăruță și nu i s-a permis accesul în infirmeria lagărului, unde oricum nu existau medicamente. Autoritățile se temeau că ar putea molipsi și alți deținuți.
Cu a fost salvat de la moarte Mihai Stere Derdena
Bărbatul a fost lăsat să zacă în propria murdărie, suferind de febră și delir, iar la un moment dat și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, era la infirmerie. Un gardian i-a povestit apoi cum doi gardieni au crezut că e mort și l-au trimit la morga lagărului, unde urma să fie ars. Numai că, în drum spre locul incinerării, alți doi gardieni au văzut că încă respira și a început să se miște.
Mai târziu, el a povestit totul în cartea sa, „Mărturisirea unui neînvins”.
„Stând singur într-o cămăruță (starea deosebit de gravă, în care m-am cufundat încă de la debutul bolii, i-a determinat pe cei din administrație să mă izoleze din primele zile), cu moralul coborât până la abulie, bolii nu i-a trebuit prea multă vreme ca să mă doboare. Date exacte cu privire la evoluția acestei boli năprasnice nu-mi vin în minte. Poate că nici nu s-au putut fixa vreodată în creierul meu cuprins de flăcări.
Într-o seară, la ora numărului (numărarea deținuților – n. m), aș fi fost găsit complet rece, nedând nici un semn de viață: fără puls, fără respirație. Această stare i-ar fi determinat pe gardienii care ieșeau din schimb să mă declare mort, să mă scadă din numărul celor vii și, în consecință, să mă transporte imediat într-o cameră mortuară (un fel de morgă) în vederea azvârlirii și incinerării mele a doua zi, într-o groapă comună”.
Fostul deținut a povetit că după o lună și ceva de izolare completă a fost eliberat, iar atunci i s-a părut că a renăscut pentru a doua oară. „Mi se părea nu numai că m-am născut a doua oară, eliberându-mă din ghearele morții, dar și că am ieșit din închisoare, măcar că încă mă aflam departe de libertate și de punerea-mi pe picioare”, potrivit Adevărul.