Dac? Antonescu îl amenin?? pe T?riceanu cu excluderea doar la simpla ipotez? (fantezist?, de altfel) c? ar accepta propunerea venit? de la Traian B?sescu de a forma guvernul, oare ce-ar p??i fostul lider penelist dac? ?i-ar asuma candidatura la preziden?ialele din 2014? Mi-e ?i groaz? s? m? gândesc.

Chiar, ce-ar face Antonescu? L-ar scoate afar? din ?ar?? L-ar îngropa de viu în mun?ii F?g?ra?ului? L-ar îneca în Marea Neagr?? Aceste ipostaze macabre nu mai ?ocheaz?, din p?cate, pe nimeni. Vara lui 2012 a demonstrat c? mult prea mul?i politicieni români sunt capabili de orice tic?lo?ie doar pentru a-?i atinge scopurile. Într-o ?ar? unde succesul se m?soar? în dimensiunea potlog?riilor comise ?i prestigiul în num?rul beregatelor t?iate, e aproape normal s? nu ne mai surprind? c? în politic? au p?truns metodele gangstere?ti. Nu-l acuz, Doamne fere?te, pe Antonescu de inten?ia efectiv? de a-l lichida pe T?riceanu. Dar nimic nu m? împiedic? s? descifrez în gesturile ?i limbajul s?u m?car dorin?a „extermin?rii în efigie.” Fire?te, cu gra?ioasa complicitate a camarilei sale. Cu excep?ia câtorva indivizi ivi?i din catacombele afacerilor deochiate, vocile liberalilor nu se mai aud. Iar vocile lor au o singur? caracteristic?: grosol?nia. Striden?i ?i primitivi, liberalii de extrac?ie antonescian? îi fac pân? ?i pe pesedei s? întoarc? privirile jena?i, când se întâlnesc prin studiourile de televiziune. Isteria ?i intoleran?a — iat? nota distinctiv? a „guri?tilor” liberali. Drept la cuvânt mai au doar porta-vocile lui Antonescu. M? deprim?, a?a cum am mai scris, c? între aceste con?tiin?e r?t?cite s-a aflat ?i se afl? înc? Mircea Diaconu. Evolu?ia — de fapt, o involu?ie galopant? — din ultimii ani a reu?it s? transforme un actor de prim? mân? într-un politruc lipsit de scrupule, debitând abera?ii pe care nici cel mai deraiat dramaturg n-ar fi fost în stare s? le imagineze. S-ar putea specula c? Diaconu ?i-a c?utat un st?pân — pe Antonescu — atunci când a început s? se vorbeasc? despre presupuse (?i, vai, între timp scoase la lumin?) abuzuri în calitatea de director de teatru. Fire?te c? legisla?ia e ambigu?, ba chiar inept?, ?i poate c? un avocat bun îl va scoate pe Mircea Diaconu la liman. Dar nicio lege nu te cur??? de ru?inea de a fi devenit un ciom?gar de partid. Mai sunt destui actori, regizori, oameni de scen?, cânt?re?i în actualul Parlament. Mul?i dintre ei sunt, cum se zice la manual, „personalit??i accentuate”. Dar pu?ini ?i-au terfelit harul a?a cum a f?cut-o Mircea Diaconu, coborând în hadesul gol?niei ?i nesim?irii. Fotografiile care-l surprind pe Antonescu în posturi ce-l evoc? pe Hitler, însingurat ?i privind, vizionar, înspre muntele lui Zarathustra, pot fi, desigur, manipul?ri ale adversarilor. Dar Antonescu nu e o figur? singular?. El e doar exponentul unui nou fel de a concepe politica. Unul în care democra?ia e bun? doar atunci când e foarte... numeroas? ?i-?i permite s?-?i extermini, legal, procedural ?i implacabil, adversarii ca pe ni?te pui de g?in?. De aceea vrea Antonescu o victorie zdrobitoare la alegeri: ca, în numele ei, s? poat? zdrobi. Ori cum atât de scabros ?i antonescian se oferea Mircea Diaconu: „S? m? duc, s? m? zbat, s? mu?c, s? rup, s?... tot ce trebuie.”