S-a cuplat cu un bărbat ca să aibă unde dormi. Aventurile unui român în Irlanda. Exclusiv EvZ

Simona Ionescu
22 februarie 2020, 09:45

A stat cu pakistanezul şi poloneza lui câteva luni bune. Până când femeia a rămas din nou gravidă, iar pakistanezul i-a spus să-şi strângă lucrurile, pentru că au nevoie şi de cea de-a doua cameră a casei, cea ocupată de el. Pakistanezul subînchiriase şi el, după modelul şoferului de TIR român, ca să-şi mai scoată din cheltuieli. Aşa că a ajuns din nou în stradă. De astă dată însă, nu era chiar aşa de rău. Nu mai murea de foame. Avea în cntinuare serviciul destul de bine plătit de la restaurant, plus mâncarea asigurată.

„În Irlanda, ca să-ţi găseşti singur o chirie, nu este chiar aşa de uşor. Trebuie să ai recomandări serioase. Din cauza asta, cei care pot închiria, la rândul lor subînchiriază unora ca mine, care altminteri ar dormi pe străzi. Astfel, nu numai că ei stau practic gratis, dar mai scot şi un ban pe deasupra.”

Nu a găsit chirie, aşa că s-a întors la casa în care mai stătuse, la şoferul de TIR român. Acum putea plăti chiria. Se mai şi schimbaseră locatarii. A primit o cameră singur. Într-o altă cameră, locuia acum un român din Oradea, care spunea că este de meserie preot. Nicolae îşi aminteşte: „Avea ăsta o tehnică de a cerşi, ceva nemaipomenit. Câteodată, mai ales în zilele libere, găteam în bucătăria comună din livingul unde dormisem prima oară. Cum simţea miros de mâncare, ieşea din camera lui şi venea la mine mieros: „Ce găteşte maestrul, de miroase aşa de bine?” Trebuia să-i dau şi lui, nu? Ce era să fac. Eu să mănânc şi el să se uite?”

Într-o seară, era destul de târziu, pe când se întorcea de la muncă, a văzu un bărbat că se cuibăreşte să doarmă pe o bancă în parc. Bolborosea ceva în română. S-a oprit. L-a întrebat ce-i cu el. Venea din Spania. Fusese la maică-sa sperând că va găsi acolo de lucru. A găsit-o măritată, iar bărbatul ei, spaniol, i-a spus că dacă nu pleacă imediat, cheamă poliţia. Ajunsese venetic prin Irlanda, după ce mai cutreierase câteva ţări europene. Şi-a adus aminte de vremea când şi el era la fel, flămând şi fără acoperiş deasupra capului şi i s-a făcut milă. L-a luat la el în cameră. L-au poreclit „Spaniolul”. A stat la el două săptămâni şi două zile. După care a dispărut şi de atunci nu mai ştie nimic de el.