Reîncălzirea relațiilor între Moscova și Ankara a atins o etapă crucială odată cu livrarea sistemelor de rachete rusești S-400. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan lansează o provocare fără precedent Statelor Unite și Alianței Nord Atlantice.
La trei ani după tentativa de lovitură de stat din Turcia, Rusia a început, vineri, livrarea sistemelor de rachete S-400 Turciei. Primul transport, cu avioane An-124, a sosit la baza militară Akinci (Murted). Este doar începutul. Alte livrări se vor face, cu vaporul, pe durata acestei veri, potrivit Tass. Reîncălzirea relațiilor între Moscova și Ankara, până atunci adversare în conflictul sirian, a început în vara lui 2016, comentează Le Monde, o reîncălzire care s-a accentuat.
„Țarul” de la Moscova și „sultanul” de la Ankara au multe în comun: conservatorism, autoritarism și dorința de a le reda țărilor lor rangul pe care-l consideră că li se cuvin în lume. Sistemele S-400 sunt simbolul acestei inedite alianțe ruso-turce.
Turcul plătește: 2,2 miliarde de euro
Achiziția de către Turcia, în 2017, a acestor sisteme de apărare aeriană, pentru care Ankara a plătit 2,2 miliarde de euro, a generat consternare în rândurile aliaților Turciei. Pilon al flancului de sud-est al NATO începând cu 1952 și a doua armată a Alianței, ca număr de trupe, Turcia nu a fost, e drept, niciodată un partener facil, mai ales după venirea la putere a partidului lui Erdogan, AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării). Reticentă față de intervenția în Afganistan, ostilă intervenției în Libia și multă vreme ambiguă vizavi de jihadiști și de gruparea teroristă ISIS, Turcia lui Erdogan îi îngrijora din ce în ce mai mult pe partenerii ei.
Jocul Kremlinului și subminarea F-35
Provocarea lansată NATO de instalarea sistemelor S-400 este fără precedent. Aceste sisteme de rachete vor complica operațiunile militare occidentale. Desfășurarea acestor arme „inteligente” pune sub semnul întrebării compatibilitatea lor cu restul echipamentelor armatelor NATO și securitatea Alianței în fața unei Rusii din ce în ce mai agresive. Și, firește, face jocul lui Vladimir Putin care se folosește de rachetele S-400 pentru a destabiliza NATO. Pentru americani, prin achiziția sistemelor rusești, incompatibile cu sistemele de apărare NATO, Ankara pune în pericol coeziunea iAlianței și se expune sancțiunilor Congresului american. „Când un aliat al NATO alege să se alăture Rusiei și lui Vladimir Putin, în detrimentul Alianței și al unei cooperări mai strânse cu SUA, este dificil de înțeles”, au declarat, într-un comunicat comun, Eliot Engel și Michael McFaul, aleși democrat și, respectiv republican, în comisia de afaceri Externe din Camera Reprezentanților. Americanii mai afirmă că desfășurarea de S-400 în proximitatea avioanelor americane F-35, pe care Turcia vrea să le cumpere și să le producă, „subminează” capacitățile de luptă ale acestor avioane „stealth”.
Stâlpii Alianței, încăierați de Moscova
Administrația Trump a dat termen limită 31 iulie Ankarei pentru renunțarea la aceste achiziții, sub amenințarea sancțiunilor economice-care ar putea fi fatale unei economii turce deja slăbită. Washington a amenințat și cu înlăturarea Turciei din programul F-35, la care participă deja companii turcești. Programul de antrenament pe F-35 al piloților turci a fost deja înghețat. Turcia afirmă că S-400 sunt un imperativ de apărare stratergică, în principal pentru a-și securiza frontierele cu Siria și cu Irak. Și că, în momentul în care a perfectat acordul cu Rusia, SUA și Europa nu au prezentat nici o alternativă la oferta rusească. Tensiunile dintre cele două mari armate ale NATO marchează o diviziune profundă a Alianței militare occidentale care a fost consolidată după cel de-al doilea Război Mondial tocmai pentru a contra puterea militară a Moscovei. Reacția SUA, scrie Moscow Times, a fost limitată vineri, secretarul Apărării, Mark Esper, afirmând că poziția americană „nu s-a schimbat”. Esper a avut o întrevedere cu omologul său turc, Hulusi Akar. „Ministrul Akar i-a declarat omologului său american că, pentru Turcia, achiziția de sisteme S-400 nu este o opțiune, ci o necesitate”, a comunicat ministerul turc al Apărării.
Cal troian
Ce e clar este că difuzarea de tehnologie militară sofisticată într-o țară pilon NATO este un pariu câștigat de Putin în vederea diluării solidarității și divizării Alianței. Achiziția de S-400 de către Turcia, estimează Fundația pentru cercetări strategice, principalul centru francez de expertiză pe chestiuni de securitate internaționale, face și ea parte din argumentele mobilizate de Kremlin pentru a susține ceea ce descrie drept declinul autorității internaționale a puterilor occidentale.
Europa, în două luntri
Spre deosebire de SUA, alți membri NATO ezită pentru moment cu privire la atitudinea de adoptat în privința Turciei, sperând mai degrabă la o înfrângere a lui Erdogan la viitoarele alegeri prezidențiale din 2023. Statutul NATO nu prevede posibilitatea excluderii unui stat membru, nici chiar suspendarea. Iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, grijuliu să mențină un canal de dialog cu Erdogan, joacă cartea prudenței. La Bruxelles, Alianța s-a declarat „preocupată”. În timp ce un grup de lucru constituit pentru detensionarea crizei nu a folosit la nimic. Deocamdată, Europa nu are un răspuns geostrategic pe care-l impune dosarulS-400. Dar nici statul în două luntri nu va rezolva nimic.