În condițiile campaniei gălăgioase desfăşurate într-o serie de capitale "pentru contracararea propagandei Kremlinului" a rămas mai puţin vizibilă publicarea unei noi ediţii a Concepţiei Politicii Externe a Rusiei, aprobate de către preşedintele Vladimir Putin, la 30 noiembrie 2016. Aceasta însă merită o analiză serioasă, deoarece permite efectuarea unei prezentări cu mult mai adecvate a poziţiei Rusiei mai degrabă decât, să zicem, creaţia contra-propagandiştilor, care reprezintă «media mainstream» din ţările NATO.
Pentru susţinătorii tezei privind "impredictibilitatea rusă" trebuie menţionat discursul preşedintelui Vladimir Putin, la Conferinţa de la Munchen în legătură cu problemele politicii de securitate, încă de la 10 februarie 2007, ale cărui teze au fost reafirmate şi dezvoltate în octombrie 2014, în discursul său de la forumul Valdai. Aici s-a discutat în detaliu despre inacceptabilitatea din punctul de vedere al asigurării atât a securităţii naţionale a Rusiei, cât şi a securităţii europene şi la nivel mondial, continuării cursului privind extinderea NATO spre Est, punerii în aplicare a planurilor de desfăşurare a sistemului global de apărare antirachetă, american. În 2007 Rusia a fost una dintre cele 3-4 ţări care au ratificat Tratatul adaptat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE), care fixa realitatea de după "Războiul rece". Din păcate, nici una dintre ţările NATO nu i-au urmat exemplul, continuând parcă "testarea rezistenţei" Rusiei în apărarea intereselor sale legitime. A fost ignorată şi iniţiativa rusă privind încheierea Pactului pentru securitate europeană, obligatoriu din punct de vedere juridic, al cărui pilon să fie recunoaşterea indivizibilităţii acesteia. Toate acestea ne-au determinat ca în cele din urmă să ieşim definitiv din Tratatul FACE în 2015.
Pentru cititorii români în noua ediţie a Concepţiei politicii actuale ruseşti, cel mai mare interes îl prezintă, desigur, capitolele dedicate problemelor regionale la Marea Neagră şi euro-atlantice. Documentul confirmă disponibilitatea Rusiei de a construi relaţii cu partenerii pe baza "susţinerii scopurilor şi principiilor Cartei Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre", ceea ce înseamnă un accent pe menţinerea şi îmbunătăţirea practicii cooperării constructive cu România în soluţionarea problemelor regionale, punerea în aplicare a programelor economice, interumane şi de mediu, menţinerea unui dialog politic deschis și de încredere reciprocă la diferite niveluri, inclusiv posibilitatea unor relaţii interparlamentare şi a contactelor reprezentanţilor societăţii civile.
În Concepţie se constată existenţa unor probleme de sistem în regiunea euro-atlantică, generate de "expansiunea geopolitică desfăşurată de NATO şi Uniunea Europeană în condiţiile lipsei dorinţei de a proceda la lansarea declaraţiilor politice cu privire la formarea unui sistem paneuropean de securitate şi cooperare”. Politica alianţei conduse de SUA, cursul său de "descurajare" a Rusiei, supunerea la presiuni din toate părţile, inclusiv încercările de a impune valorile sale şi modelul politic, îi dau ţării noastre "dreptul de a răspunde ferm la acţiunile neprietenoase, inclusiv prin consolidarea apărării naţionale". În acelaşi timp, orice măsuri defensive în oglindă sau asimetrice sunt realizate exclusiv pe teritoriul naţional rus şi nu încalcă nici un fel de obligaţii internaţionale. O astfel de reacţie reţinută la desfăşurarea infrastructurii militare şi a unităților din ţările NATO în apropierea frontierei cu Rusia nu poate fi calificată drept "dovadă" a ameninţărilor din partea Rusiei.
Federaţia Rusă doreşte să menţină un dialog reciproc avantajos cu UE (inclusiv, desigur, şi cu România), pentru a consolida cooperarea privind combaterea terorismului, migraţiei ilegale, crimei organizate, traficului de droguri şi a criminalităţii cibernetice. Rusia este gata să continue să lucreze în cadrul Consiliului Europei, "ca o organizaţie europeană independentă care asigură, pe baza mecanismelor sale unice, conforme cu convenţiile, unitatea spaţiilor legale şi interumane ale continentului”. La Moscova, OSCE este privită ca un mecanism important pentru construirea unui sistem european de securitate egal şi indivizibil.
La toate acuzaţiile grave de agresiune aduse de Kiev Rusiei, aceasta declară cu responsabilitate în documentul aprobat de preşedintele Vladimir Putin, că "este interesată în dezvoltarea întregii multitudini de relaţii politice, economice, culturale şi spirituale cu Ucraina, pe baza respectului reciproc, a construirii de parteneriate în conformitate cu interesele sale naţionale". Ţara noastră va depune toate eforturile necesare pentru o soluţionare politică şi diplomatică a conflictului ucrainean intern pe baza punerii în aplicare a acordurilor "Minsk-2", convenite în formatul "Normandia" (cu participarea Germaniei şi a Franţei).
În cadrul eforturilor sale de soluţionare a conflictelor regionale din spaţiul post-sovietic, Rusia a susţinut în mod consecvent o "soluţie cuprinzătoare a dosarului transnistrean pe baza respectării suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a statutului de neutralitate al Republicii Moldova cu stabilirea unui statut special pentru Transnistria". Aici urmează ca rolul cheie să fie jucat de un mecanism multilateral de negociere în formatul "5+2".
Rezumând această scurtă analiză, subliniem continuitatea şi, prin urmare, predictibilitatea politicii externe a Rusiei. Spiritul şi litera Concepţiei resping afirmaţiile răspândite cu privire la "revizionismul" şi agresivitatea Moscovei. Ca principii de bază ale sale se menţionează independenţa, caracterul multivectorial, respectul necondiţionat faţă de dreptul internaţional şi deschiderea de a dezvolta o cooperare pe bazele egalităţii în drepturi şi reciproc avantajoase cu toţi partenerii internaţionali. Rusia declară cu fermitate disponibilitatea sa de a contribui la formarea ordinii mondiale echitabile şi durabile (dar nicidecum a uneia noi), şi cu rolul central al ONU.
Recomandările noastre
