Criza ucraineană a împins Moscova în brațele Beijingului, iar noua alianță, între două țări care vorbesc aceeași limbă din punct de vedere geostrategic, poate ridica grave probleme de securitate pentru Alianța Nord-Atlantică.
Autor: Eugen David (Informatician) (foto 1 jos)
Cu ceva vreme în urmă, discutând cu Paul Ciocoiu (jurnalist EVZ - n.red.) pe mar ginea evenimentelor din Ucraina, mai precis alipirea Crimeei la Federația Rusă din 21 Martie 2014, îi împărtășeam acestuia temerea că Rusia ar putea iniția o alianță cu China ca o contrapondere la NATO. Paul a adus ca un contraargument al acestei alianțe frica și neîncrederea reciprocă a celor două state unul față de celălalt. La momentul respectiv nu i-am dat replică. Am păstrat însă subiectul în minte iar în intervalul de timp de la discuția noastră și până la momentul în care scriu acest articol am găsit trei motive pentru care alianța respectivă ar fi redutabilă.
Forța militară la bază
Primul motiv este vechimea relațiilor dintre cele două state. Cel mai vechi tratat care atestă aceasta este Tratatul de la Nerchinsk din 1689 și a avut ca urmare trasarea granițelor sino-ruse și deschiderea unei rute economice între Nerchinsk și Pekin. Acestuia i-a urmat Tratatul de la Kyakhta din 1729, încheiat de Petru cel Mare cu puțin timp înainte de a muri și care definea granițele de nord a ceea ce acum este Mongolia și deschidea o nouă cale de comerț din Kyakhta către Pekin. Datorită acestui tratat, cât și nevoii acute de comunicare între comercianții ruși și cei chinezi apare și primul ghid de comunicare sino-rus. Cele două tratate sunt considerate ca fiind bazele relațiilor diplomatice între cele două state.
Al doilea motiv este similaritatea celor două state din punct de vedere istoric. Amândouă au fost imperii bazate pe forța militară. Din această perspectivă, ambele folosesc același limbaj și știu să recunoască avantajele unei alianțe în pofida mai sus menționatei frici. Sunt state care au trecut în aceeași perioadă de timp prin aceleași schimbări de ordin structural și ideologic.
Al treilea motiv este desfiin țarea Pactului de la Varșovia și presiunea constantă a NATO și UE, mai ales în urma crizei din Ucraina. Iar faptul că, în timpul crizei, China a aprobat tacit mișcările Rusiei, este un alt catalizator în aceeași direcție. Mai mult decât atât, China este cea mai mare putere economică actuală a lumii, iar Rusia cea mai mare putere nucleară și în continuare pe locul doi în ceea ce privește tehnica și puterea militară. Ambele state au resurse naturale proprii imense.
În ceea ce privește preșe dinții celor do uă state; președintele Chinei, Xi Jinping, a dezvoltat o relație de strânsă prietenie cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, ambii având o puternică orientare naționalistă și afișând aceeași nonșalanță în disputele împotriva imixtiunilor Vestului.
Recomandările noastre
