Cristian Dănălache este cel mai bun marcator din fotbalul chinez. Drogba este eclipsat de " Dănă-gol". "Pentru naţională, aş veni pe jos din China!", declară fostul campion cu Unirea Urziceni
În timp ce Liga I şi-a oprit exportul de jucători în fotbalul mare european, un român, fost câştigător al campionatului intern, face furori la mii de kilometri depărtare. Cristian Dănălache ani), atacantul formaţiei Jiangsu Sainty, a devenit idol în China, după ce, în ultimul an şi jumătate, a marcat la foc automat.
Fost jucător al defunctei Unirea Urziceni, bucureşteanul a ales anul trecut să încerce o experienţă în Extremul Orient.
Oportunitatea a apărut atunci când a fost chemat să dea probe pentru echipa Jiangsu Sainty, în timpul unui cantonament pe care chinezii îl efectuau în Turcia. Dănălache a convins, a semnat contractul şi s-a pus pe înscris goluri. În momentul de faţă, într-o competiţie în care mai evoluează Didier Drogba şi Nicolas Anelka (ambii la Shanghai Shenhua), Cristi este lider în clasamentul golgheterilor, cu 23 de reuşite.
Popularitatea lui este în creştere şi tinde să egaleze notorietatea pe care o aveau Florin Piersic şi Magda Barbu, actorii români care îi înnebuniseră pe chinezi în anii '70, atunci când filmele româneşti cuceriseră piaţa asiatică. Dănălache face furori într-un fotbal care îşi permite să-l plătească pe argentinianul Dario Conca cu 10,6 milioane de euro pe sezon!
Atacant de careu, puternic, Cristi Dănălache se luptă şi cu câte doi rivali şi ar merita să fi e încercat la naţionala României, care duce lipsă de un vârf-pivot
EVZ: Salut, Cristi! Săptămânal, în România, se aude de Dănălache, atacantul care a mai înscris încă o dată pentru formaţia Jiangsu. Ai ajuns la 23 de goluri. Se poate spune că eşti mai cunoscut în ţară decât atunci când ai evoluat pentru Unirea Urziceni.
Cristian Dănălache: E drept, îmi merge foarte bine aici. Cred că îmi fac treaba pentru care sunt plătit şi e cu atât mai bine atunci când vin şi golurile. Am fost inspirat să aleg această experienţă în China.
-Cum ai ajuns tocmai acolo? Nu te-ai gândit că ai putea eşua într-un fotbal despre care se ştiu puţine lucruri în Europa?
-A fost un context fericit şi m-a ajutat şi Bogdan Mara. Anul trecut, în primăvară, am fost chemat să dau probe atunci când cei de la Jiangsu se aflau în Turcia, într-un cantonament. Condiţiile pe care mi le-au propus ei erau foarte bune şi am trecut peste orice alte rezerve pe care le aveam.
-Cât de greu a fost să te acomodezi cu tot ceea ce înseamnă China?
-Nu atât de greu pe cât mă aşteptam. Sigur, limba este cel mai mare obstacol. E greu pentru orice european să înveţe chineza. După un an şi ceva, am început să prind câteva expresii uzuale. Nu ştiu cât de bine pronunţ, dar cred că mă fac înţeles. Cu mâncarea nu am probleme. În supermarketuri se găseşte orice cu specific european.
-Marchezi constant în campionat. Se înţelege că, pe teren, te-ai acomodat foarte bine. Care e nivelul fotbalului de acolo?
-E un fotbal care pune accentul pe partea fizică. Se aleargă incredibil de mult. Jucătorii de aici au o condiţie fizică fantastică. Se lucrează mult la asta. Avem un antrenor sârb şi stăm în cantonamente şi după meciuri. Eu sunt obişnuit cu asta, doar am lucrat cu Dan Petrescu. În concluzie, fotbalul chinez este destul de puternic. Echipele de aici s-ar bate de la egal la egal cu cele din România.
-Te recunoaşte lumea pe stradă? Cum e oraşul în care locuieşti?
-Oraşul se numeşte Nanjing şi este capitala provinciei Jiangsu. Sunt vreo 7 milioane de locuitori aici, nu e chiar foarte mult pentru o ţară aşa cum e China. Echipa de fotbal are mulţi fani. Sunt foarte orgolioşi, mai ales că acum suntem pe locul 2 în clasament. La meciuri avem, în medie, 25-30 de mii de spectatori. Stadionul are 60.000 de locuri, aşa că nu se umple mereu. Sunt oprit pe stradă să dau autografe şi să fac poze.
-Cluburile de fotbal de cine sunt susţinute financiar? Există patroni care se aseamănă cu cei din Liga I?
-Nu. Aici e cu totul o altă lume. Echipa noastră, Jiangsu, este sprijinită de un grup format din mai mulţi oameni de afaceri. Nu ştiu exact care este bugetul, dar lucrurile sunt solide din punctul ăsta de vedere. Aici nu se discută ca la noi, despre arbitraj şi alte scandaluri.
-În Rusia, o altă ţară foarte mare, echipele joacă în deplasare, consecutiv, câte două meciuri, pentru a evita deplasările lungi şi obositoare. În China cum e?
-Aici se joacă normal. Un meci acasă, unul în deplasare. Mergem cu avionul, cam o oră-două, sau cu trenul, pentru că atinge viteze şi de 300 de kilometri pe oră.
-Crezi că golurile marcate în China te recomandă pentru echipa naţională? Te-a căutat cineva din staff-ul primei reprezentative?
-Nu m-a căutat nimeni. Este şi destul de greu să o facă, fiindcă toţi antrenorii ar motiva prin distanţa foarte mare dintre China şi România. Ca orice fotbalist, şi eu mă gândesc la o convocare. Pentru echipa naţională, aş veni pe jos din China!
"Drogba are şofer personal"
-Ce condiţii ţi-au oferit cei de la club?
-Clubul mi-a pus la dispoziţie o casă. Maşină nu am vrut, pentru că nu poţi să conduci aici. E un trafic infernal. Jucători ca Anelka sau Drogba au şofer personal. Eu folosesc taxiul. E mai simplu. Locuiesc cu soţia, care a venit aici şi s-a acomodat. Între timp, în China s-a născut şi fetiţa mea. Cu ele îmi petrec tot timpul liber, înainte şi după antrenamente.
-Ai vrea să rămâi acolo? Nu ţi s-a făcut dor de casă?
-Dacă s-ar putea, aş mai sta 2-3 ani. Îmi place aici. Pot să spun că am cel mai avantajos contract din întreaga carieră. Nu exclud, totuşi, să mă întorc în ţară, cândva.
10 este numărul purtat pe tricou de Dănălache (30 de ani)
"Dănă-gol" şi-a transformat adversarii în jaloane, după cum ilustrează şi această fotografi e, postată pe site-ul clubului său
Recomandările noastre
