Republicanismul, anticomunismul său vehement și stilul personal atrăgător, dublat de farmec popular, l-a făcut să fie singurul actor de film care a devenit vreodată președinte al SUA. A avut o abilitate remarcabilă ca politician și orator ceea ce i-a adus porecla de „Marele Comunicator”.

Plecat de jos, Reagan a fost un actor care a jucat în peste 50 de filme de-a lungul a 27 de ani de carieră.

Din 1947 până în 1952, Reagan a fost președinte al sindicatului de actori de film, Screen Actors Guild. El a luptat împotri

Guvernatorul

Reagan și-a anunțat candidatura la postul de guvernator al Californiei în 1966. Democratul Edmund G. („Pat”) Brown, contracandidatul său a ridiculizat lipsa de experiență a lui Reagan, declarând că în timp ce el (Brown) era în serviciul public, Reagan făcea „Bedtime pentru Bonzo”, un film din 1951 în care Reagan a jucat cu un cimpanzeu.

Dar Reagan a transformat această răspundere aparentă întrun avantaj, portretizându-se ca cetățean obișnuit, care era sătul de o administrație care devenise ineficientă. Publicul a reacționat bine la personalitatea lui Reagan, în special la caracterul său autentic, atitudinea deschisă și simțul umorului.

Reagan a răspuns: „Nu știu, nu am jucat niciodată un guvernator” atunci când a fost întrebat de un reporter cum se va descurca ca guvernator. Reagan a câștigat alegerile cu aproape un milion de voturi. În timpul celor două mandate de guvernator (1967-75), a șters un deficit bugetar substanțial, moștenit de la administrația Brown (prin cea mai mare creștere a taxelor din istoria oricărui stat până în acel moment) și a instituit reforme în programele de bunăstare ale statului.

Candidatul

Reagan a dominat alegerile republicane primare din 1980. Deși cel mai puternic adversar al său, George Bush, a câștigat o victorie în primarele din Iowa, Reagan a revenit după o prestație strălucită într-o dezbatere cu alți candidați republicani la Nashua, New Hampshire.

Dezbaterea, inițial sponsorizată de un ziar, a fost concepută doar pentru Reagan și Bush, însă Reagan a decis să plătească pentru dezbatere și să invite restul candidațiilor.

Când toți candidații s-au prezentat pe scenă în acea seară, echipa lui Bush a părut surprinsă și în timp ce Reagan a început să explice situația, moderatorul ziarului a dat dispoziții ca microfonul lui Reagan să fie oprit. Reagan a răspuns memorabil cu o frază furioasă pe care și-o amintea dintr-un film al lui Spencer Tracy: „Plătesc pentru acest microfon!”

Reagan a câștigat New Hampshire și majoritatea alegerilor primare majore și a intrat în finala Convenției republicane cu un avantaj uriaș; el câștigase nominalizarea la primul tur de scrutin cu 1.939 de voturi, 37 pentru John Anderson și 13 pentru Bush, care s-a retras din cursă înainte de vot.

După câteva negocieri tensionate Reagan a ales pe George Bush drept vicepreședinte, iar cei doi au purtat o campanie împotriva democraților Jimmy Carter și Walter Mondale pe o platformă care promitea reduceri drastice ale impozitelor, mărirea cheltuielilor militare, un buget echilibrat, un amendament constituțional pentru interzicerea avortului.

Președintele

În singura lor dezbatere din campanie, Reagan amintea abil publicului de televiziune național problemele economice ale țării, întrebându-se: „Ești mai bine acum decât ai fost acum patru ani?”

Jimmy Carter, la rândul său, a încercat să profite cât mai mult de imaginea lui Reagan în rândul unora dintre electori ca fiind extremistă și neserioasă, acuzând că, în calitate de președinte al SUA, Reagan, ar elimina programele sociale și ar amenința pacea mondială.

Răspunsul zâmbitor al lui Reagan la astfel de acuzații: „There you go again” (expresie de tipul “Iar bate câmpii”, un răspuns pe care l-a exersat în pregătirea pentru dezbatere) a plăcut publicului, chiar dacă nu a abordat direct problema, dar a transmis o imagine a sincerității, a încrederii în sine și a prieteniei, în care majoritatea alegătorilor s-au regăsit.

În ziua alegerilor, Reagan l-a învins pe Carter și pe John Anderson (care a candidat ca independent) cu peste jumătate din votul popular. Carter 41% și Anderson 7%. Votul în colegiile electorale au fost de 489 pentru Reagan, iar Carter 49. Cea mai mare victorie într-un scrutin prezidențial. În discursul său inaugural din 20 ianuarie 1981, Reagan a declarat retoric că „Guvernul nu este soluția problemelor noastre, guvernul este problema”.

El a cerut o epocă de renaștere națională și a spus că speră că America va fi din nou „un far de speranță pentru cei care nu au libertate”. El și Nancy Reagan au inaugurat, de asemenea, o nouă eră de strălucire în Casa Albă, cu o redecorare controversată a conacului executiv.

Prima problemă de politică externă a primului mandat al lui Reagan a fost Războiul Rece. Marcând Uniunea Sovietică ca fiind „Imperiul Răului”, Reagan s-a angajat într-o cursă masivă a înarmărilor. El a pus în aplicare Doctrina Reagan, care a oferit ajutor mișcărilor anticomuniste din Africa, Asia și America Latină. În 1983, a anunțat Inițiativa de apărare strategică, un plan care vizează dezvoltarea de arme bazate pe spațiu pentru a proteja America de atacurile rachetelor nucleare sovietice. programul care a dus la prăbușirea economică a Uniunii Sovietice.

Atentatul

La 30 martie 1981, în timp ce președintele Ronald Reagan ieșea din Washington Hilton Hotel împreună cu câțiva dintre consilierii săi, s-au tras focuri de armă și agenți ai serviciilor secretel- au împins pe președinte pe limuzină. Odată ajuns în mașină, agenții au descoperit că a fost lovit de un glonț.

Asasinul său, John Hinckley Jr., a împușcat și alți trei oameni, dar nimeni nu a murit. La spital, doctorii au stabilit că glonțul pistolului unul din plămânii președintelui și aproape a atins inima. Reagan, cunoscut pentru umorul său, i-a spus ulterior soției sale: „Iubitule, am uitat să mă feresc.” În câteva săptămâni de la atentat, președintele Reagan a revenit la locul de muncă.

…(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)

Te-ar putea interesa și: