ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unde ar trebui să ducă Traian Băsescu un snop de lumânări

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unde ar trebui să ducă Traian Băsescu un snop de lumânări

Într-un interviu pe care mi l-a acordat, în 15 iunie 2012, pentru emisiunea La Taifas cu Ion Cristoiu, de pe B1Tv, Oleg Malghinov, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, dezvăluia, răspunzînd unei întrebări despre mandatul primit la plecarea spre Bucureşti, că Dmitri Medevedev, şeful statului rus la acea vreme (februarie 2012), i-a zis:

"Trebuie să schimbăm anotimpul, fiindcă relaţiile au nevoie de încălzire".

De regulă, şovăi la ispita de a convoca în studio un ambasador străin acreditat la Bucureşti. Prin natura meseriei lor, diplomaţii îşi ascund gîndurile sub vorbe goale, între care politeţurile de doi bani sunt la mare cinste. Dialogul cu ambasadorul rus mi-a fost propus de cineva din conducerea postului. Nu ştiu nici acum dacă a fost o iniţiativă a ambasadorului sau a celui din conducerea postului.

În cazul lui Oleg Malghinov, totuşi, m-am grăbit să accept propunerea: 1) Mă număr printre condeierii români care n-au complexe faţă de Rusia. Nici de inferioritate, nici de superioritate. Aveam ce vorbi cu ambasadorul Oleg Malghinov. 2) Rusia de azi, deşi atît de aproape de hotarele noastre, rămîne pentru mulţi români mai puţin cunoscută decît Insula Paştelui. Oricum, mult mai sălbatecă decît Insula cu pricina. 3) După 1989, relaţiile româno-ruse, urmînd celor româno-sovietice, s-au dovedit complicate. În chip mai mult decît amuzant, toţi preşedinţii României şi toţi premierii României şi-au asumat public voinţa de a îmbunătăţi relaţiile cu Moscova; toţi reuşind doar să le răcească şi mai tare. Eram curios să aflu dacă noul ambasador venise cu misiunea de a încălzi aceste relaţii sau - cum a procedat antecesorul - să le lase în plata Domnului.

Interviul a fost înregistrat în sediul Ambasadei Federaţiei Ruse. Dacă ne gîndim că diplomaţii ruşi mai întîi şi cei sovietici mai apoi au stat aici de prin 1930, putem vorbi despre un loc în care s-au pus la fiert multe dintre deciziile cruciale pentru Istoria României moderne.

La terminarea interviului, am găsit un nou motiv ca să nu regret acceptul. Oleg Malghinov m-a surprins prin excelenta sa prestaţie mediatică. În planul substanţialităţii şi chiar în cel al sincerităţii, reuşise să întreacă mulţi politicieni români.

Afirmaţia despre schimbarea anotimpului nu era o simplă politeţe diplomatică. Relaţiile româno-ruse au fost, în ultimii ani, răcoroase, pentru a deveni în 2011, după decizia de instalare a scutului american antirachetă, reci de-a binelea. Pe parcursul taifasului, ambasadorul a reuşit să mă convingă că Federaţia Rusă chiar avea nevoie de o încălzire a acestor relaţii. Nu de amorul artei, ci de amorul capitalismului rusesc. Care capitalism, finanţator al politicului, se dă de ceasul morţii ca să pătrundă şi pe pieţe considerate pînă acum apanajul Occidentului.

Mi-am dat seama, stînd de vorbă cu ambasadorul, că pînă şi trimiterea domniei sale (diplomat cu un îndelung stagiu la Geneva, la Drepturile Omului), ţinea de voinţa unei îmbunătăţiri spectaculoase a relaţiilor dintre Moscova şi Bucureşti. Românilor trebuia să li se înfăţişeze un diplomat rus de altă factură decît diplomatul sovietic brejnevist, nu prea deosebit de soldatul rus din 1944, căruia i se punea în seamă: Davai ceas! Davai Palton! Am urmărit cu atenţie, ştiind despre ce-i vorba, activitatea ambasadorului Oleg Malghinov din iunie pînă acum. Nu mi-a scăpat, desigur, o anume febrilitate a mişcărilor pe scena românească: intervenţii publice, vizite la Guvern, întîlniri cu demnitari şi politicieni.

Totul părea să meargă şnur în acest ambiţios proces de rescriere a relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă.

Şi nu doar pentru că ambasadorul rus, dînd curs mandatului primit de la Moscova, reuşise să-i întreacă, în prezenţă publică românească, pe mulţi ambasadori occidentali, dar şi pentru că noul regim politic - al USL -, instalat la finele lui aprilie 2012, a găsit că trebuie să facă ochi dulci Moscovei. Nu neapărat pentru că liderii USL ar avea ceva idei în materie de politică externă, ci pentru că vedeau în asta un fel de a scoate limba la Traian Băsescu, identificat drept adeptul mersului pînă-n pînzele albe alături de americani.

Pentru apropierea de Rusia, noul regim n-a făcut economie de vorbe şi de fapte. Andrei Marga, nefericitul ministru de Externe în primele luni ale Guvernului Ponta, debuta în activitatea sa cu declaraţii halucinante despre măreţia lui Vladimir Putin. Crin Antonescu, trecut de Occident pe lista neagră, nu s-a sfiit să atace politica lui Traian Băsescu pe motiv că ne-a înrobit Occidentului în timp ce puteam avea o relaţie de prietenie cu Federaţia Rusă. Proaspăt paraşutat la şefia ICR, Andrei Marga a înfiinţat o secţie a ICR la Moscova. Premierul Victor Ponta n-a şovăit să-şi proclame admiraţia pentru capitalul rusesc, văzînd în oamenii de afaceri ruşi un fel de Bill Gates buni pentru România. Totul părea să surîdă unei apropieri dintre Bucureşti şi Moscova pînă în vecinătatea admiterii României în CSI.

Sunt sigur că atît la conducerea FSB, cît şi la conducerea Rusiei, polemica USL cu Occidentul producea deja jubilaţii complete.

Au venit însă, în serie, ca în rafale, trei întîmplări, care au schimbat nu numai anotimpul, dar şi atmosfera relaţiilor dintre Rusia şi România: 1) Accidentul produs de Alexander Evsyukov, lucrător al serviciilor secrete ruseşti sub acoperire de secretar al Ambasadei la Bucureşti. Un accident de circulaţie iute devenit scandal prin refuzul diplomatului de a coopera cu autorităţile noastre. Românii au văzut în asta străvechea aroganţă a Armatei Roşii cotropitoare. În realitate, diplomatului nu ia permis cooperarea adevăratul său job, cel de agent al serviciilor secrete ruseşti. Concepe cineva un spion expus pe toate canalele Tv?! 2) Refuzul a doi diplomaţi ruşi de a efectua alcooltestul. Şi ei din acelaşi motiv ca şi şeful lor. 3) Prinderea unui om de afaceri rus cu documente secrete despre cuprul românesc. Şi din cauza unor inabilităţi de comunicare ale Ambasadei Rusiei la Bucureşti, procesul de apropiere dintre USL şi Federaţia Rusă s-a blocat.

Cel puţin pînă la alegeri, el va rămîne înţepenit. Ziceam, într-o seară, la B1 TV: Traian Băsescu ar trebui să ducă la biserică un snop de lumînări, pentru că Slavă Domnului! autorul accidentului a fost un diplomat rus şi nu un diplomat neamţ! Vă imaginaţi ce bulbuci ar fi făcut liderii USL şi analiştii lor de buzunar de la Antena 3?! Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, nu la biserică ar trebui să ducă un snop de lumînări Traian Băsescu, ci undeva, departe, foarte departe de România!

Ne puteți urmări și pe Google News