Aşadar, e oficial. Personajul pitoresc Gigi Becali, dispreţuitul intelectualilor de tip Patapievici şi răsfăţatul ziariştilor de tip Capatos, politician aflat la graniţa dintre pitorescul zbanghiu şi extremismul periculos, omul de afaceri deopotrivă ambiguu şi excentric, va candida din partea Partidului Naţional Liberal la scrutinul din 9 decembrie 2012.
Va candida şi va cîştiga, devenind astfel parlamentar, deoarece, graţie valului de simpatie care împinge USL spre ţărmul victoriei, poate obţine fluierînd un loc într-un colegiu şi o scroafă stearpă. Decizia Biroului Politic al C.C. al PNL a fost prefaţată de bombănelile lui Călin Popescu Tăriceanu şi Ludovic Oban împotriva transformării lui Gigi Becali din oier din tată-n fiu în liberal din tată-n fiu. Luînd în serios aceste bombăneli, unii au gîndit că evenimentul, greu de conceput pentru logica normală, cea care deosebeşte pe om de gîndacul de Colorado, nu va avea loc. Noi însă, luînd aminte la spusele singurului care contează în PNL- Crin Antonescu-, am fost siguri că Gigi Becali va deveni candidat USL la parlamentarele din 9 decembrie 2012. Ne-am întemeiat certitudinea şi pe bănuiala, întărită chiar de cazul Becali, că în regimul de dictatură despotică din PNL, unde nu se aude nici musca, ocupată cum e să facă miere, bombănelile sînt dacă nu stimulate, atunci măcar acceptate. O negustorie precum cea cu Gigi Becali e mult mai rentabilă dacă se arată cumpărătorului cît de greu îi e lui Crin Antonescu să-i vîndă postul de parlamentar. În materie de slugărnicie postdecembristă, viaţa mi-a luat-o înainte. Nici nu se răciseră bine în aerul mediatic deciziile anunţate de preşedintele PNL că bombănelile au şi încetat brusc. Locul lor a fost luat, în dulcele stil al Cultului românsc al personalităţii, cîntările pe nas, ţînţăreşte, ale celorlalţi lideri ai PNL, de la bietul Mircea Ionescu-Quintus pînă la oportunistul Mircea Diaconu. Mult mai mult decît bombănelile aşa-zişilor dizidenţi din PNL, în realitate nişte linge blide care, spre deosebire de ceilalţi, se spală pe dinţi cînd termină de lins, m-au amuzat luările de poziţie ale intelectualilor independenţi faţă de transformarea lui Gigi Becali din nepot al lui CZ Codreanu în strănepot al lui Ionel Brătianu. Toate aceste luări de poziţie îşi au rădăcina în ceea ce autorii lor presupun a fi incompatibilitatea dintre PNL şi Gigi Becali. O incompatibilitate există, dar nu între PNL-ul lui Crin Antonescu şi Gigi Becali, ci între PNL-ul lui Ionel Brătianu şi Gigi Becali. PNL-ul lui Crin Antonescu e la ora actuală un aşezămînt în care, mai ceva ca într-un coteţ, pot intra nu numai cei care vorbesc, dar şi cei care doar grohăie. S-a găsit explicaţia momentului senzaţional în oferta în bani, brînză şi palat făcută de Gigi Becali lui Crin Antonescu. Nu aceasta e cauza incredibilului compromis înfăptuit nu doar de PNL, ci şi de PSD, într-un cuvînt de USL, ci alta, mult mai importantă. USL percepe - şi pe drept cuvînt - drept duşman de-adevăratelea, drept duşman periculos, pe Dan Diaconescu şi nu pe liderii ARD. Negustoria cu Gigi Becali cade prost pentru PNL în privinţa electoratului de Dreapta. Pierdut în tochitura socialist-populistă a USL, PNL nu mai pariază pe electoratul de Dreapta, ci pe electoratul de Stînga, cu precădere pe cel naţionalist-comunist. Istoria postdecembristă ne arată că după o guvernare de Dreapta (vezi 1996-2000), vine o ascensiune a Stîngii, la pachet cu forţele populiste, naţionaliste şi extremiste. Aşa s-a petrecut în 2000 cu ascensiunea PRM. În 2012, pe fondul unei prăbuşiri a PRM şi a lui C.V. Tudor, la pachet cu USL, percepută ca alianţă de Stînga, urcă spectaculos PPDD şi Dan Diaconescu. În acest context, preocuparea numărul unu a USL rămîne contracararea lui Dan Diaconescu, singurul care poate ronţăi din cele 50% voturi, cît are nevoie USL pentru a fi sigură că va alcătui Guvernul. Astfel se explică următoarele: 1) Coborîrea PNL şi a lui Crin Antonescu în catacombele naţionalism-comunismului de joasă speţă: antiamericanism şi antioccidentalism, cultivarea unui patriotism otova, în genul caloriferului lui Andrei Marga. 2) Diversiunea numită privatizarea Oltchim. 3) Alierea PNL cu Dan Voiculescu şi acceptarea în PNL a foştilor securişti. Momentul Gigi Becali e gîndit astfel în cadrul strategiei anti-Dan Diaconescu. Se pariază pe atragerea electoratului lui Dan Diaconescu, cît mai ales pe folosirea lui Gigi Becali pentru a-l înjura pe Dan Diaconescu. E un pariu fericit? Nu cred: 1. Din punct de vedere electoral, Gigi Becali nu mai înseamnă nimic după înscrierea în PNL. Confruntat cu un Gigi Becali care nu se revendică de la Iisus, ci de la Ion C. Brătianu, electoratul său va migra spre PPDD. 2. Dan Diaconescu e suficient de deştept ca să evite confruntările cu Gigi Becali. Una peste alta, plasarea lui Gigi Becali în rîndurile PNL e o greşeală a lui Crin Antonescu şi a camarilei acestuia. Una ivită din spaima de Dan Diaconescu. CITIŢI ŞI:
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu în Absurdistan
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Primejdioasa iluzie a lui Traian Băsescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Slavă Domnului, Traian Băsescu trăieşte!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. România, Miţa Baston a UE?!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unele îndoieli despre rosturile Comisiei de Integritate a ARD
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un naţionalism tiribombist, de Hugo Chavez cîntat de Alexandru Vlahuţă
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Fără Victor Ponta, spectacolul mediatic Oltchim n-ar fi fost posibil
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Napoleon Bonaparte la Dan Diaconescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ARD - nişte vagoane care ţin morţiş să li se zică tren!
Recomandările noastre
