Eugen Săndică a lăsat medicina românească pentru cea nemţească în anul 2003, după stagii de pregă tire asidue în Austria, Statele Unite şi Germania. Anul trecut, medicul a trecut prin experienţa unei premiere mondiale în ţara de adopţie: a făcut o operaţie pe cord deschis unui bebeluş care cântărea doar 660 de grame. Din vara acestui an, medicul a devenit directorul Secţiei de chirurgie a malformaţiilor congenitale din cel mai mare centru european de chirurgie cardiacă, Herzund Diabeteszentrum Bad Oeynhausen, Nordrhein-Westfalen, din Germania.

Locul unde performanţa este susţinută

EVZ: Ce v-a determinat să vă stabiliţi în Germania?
Eugen Săndică:
În 1998 am înfiinţ at, împreună cu profesorul Grigore Tinică, Secţia de chirurgie cardiovasculară din Centrul de Cardiologie din Iaşi, noi fiind primii doi angajaţi. După doi ani de muncă asiduă în care am pus la punct blocul operator, reanimarea, spaţiul hotelier, sterilizarea, circuitele medicale, am efectuat prima operaţie pe cord deschis în Iaşi. Am instituit astfel la Iaşi, într-un timp record, un serviciu funcţional şi performant de chirurgie cardiacă cu rezultate remarcabile, fapt care a fost sistematic trecut sub tăcere. Odată întors din Germania şi reconstatând acest adevăr, dar şi dispariţia entuziasmului cu care acest proiect a fost realizat, am ales ca această perioadă extraordinară din carieră să nu fie umbrită de acceptarea niciunui compromis, motiv pentru care am acceptat oferta de a merge într-un loc în care performanţa este recunoscută, apreciată şi susţinută.

Sunt mai bine trataţi bolnavii de inimă în Germania?
Din punctul de vedere al chirurgiei cardiace răspunsul trebuie, fără îndoială, nuanţat. Există afecţiuni cardiace care se tratează în România la standardele internaţional acceptate, există afecţiuni pentru care rezultatele nu se încadrează în standarde, există afecţiuni care sunt rar sau deloc abordate. Există fără îndoială numeroşi pacienţi care nu ajung să beneficieze de o intervenţie pe cord deschis, fie că sunt adulţi cu afecţiuni dobândite, fie că sunt copii cu malformaţii congenitale şi aici mă refer în special la grupele extreme de vârstă: nou-născuţi şi persoane în vârstă de 75-85 de ani. Sistemul medical din Germania este probabil cel mai performant din lume, fără a fi perfect. Câteva cifre sunt edificatoare: la o populaţie de circa 80 de milioane de locuitori, sunt peste 80 de centre de chirurgie cardiacă. În Herz-und Diabeteszentrum NRW se efectuează anual între 4.500- 5.000 de operaţii pe cord deschis. Spre comparaţie, în România, la o populaţie puţin peste 20 de milioane de locuitori sunt 7 centre de chirurgie cardiacă funcţionale şi unul în curs de amenajare. Desigur că gradul de dezvoltare economică joacă un rol esenţial.

„Dreptul la o a doua opinie este utilizat la maximum“

Ce diferenţe există între pacienţ ii români şi cei germani?
Pacienţii germani sunt în cele mai multe cazuri extrem de bine informaţi în legătură cu boala de care suferă şi cunosc posibilităţile terapeutice, rezultatele, prognosticul. Informaţiile le obţin singuri, prin sisteme de informare în masă pe teme medicale, internet, dar un rol important îl au şi medicii sau asistentele cu care pacientul vine în contact şi care îi oferă acestuia o cantitate importantă de date. Pacienţii ce urmează a fi operaţi se interesează, în imensa majoritate a cazurilor, care sunt rezultatele chirurgului ce urmează să facă intervenţia. Este lesne de înţeles că, într-un sistem ce poate uşor facilita accesul la astfel de informaţ ii, furnizarea unor date neconcordante cu realitatea duce la discreditarea definitivă a chirurgului. Dreptul la o a doua opinie este utilizat la maximum de pacienţii din Germania, aceasta fără să semnifice lipsa de încredere în sistem. În final, se ajunge la o decizie pe care pacientul o ia în deplină cunoştinţă de cauză, fără niciun fel de presiune.

Cum este în Germania comunicarea dintre medic şi pacient?
Discuţiile cu pacientul sunt esenţiale. Se alocă un timp suficient pentru deplina informare a acestuia asupra afecţiunii de care suferă, asupra tratamentelor ce urmează a fi aplicate, asupra echipei medicale ce stă la dispoziţia pacientului pe durata spitalizării. Nu există conceptul ca medicul să nu aibă timp suficient să stea de vorbă cu pacientul. Pacientul vrea un interlocutor competent şi dispus să-l asculte, să-l înţeleagă şi să-l ajute.

Lipsa concurenţei goneşte medicii din România

Când credeţi că se va opri valul de migrări ale medicilor români?
Migrarea medicilor dintr-o ţară în alta nu este un fenomen neobiş nuit. Dacă migrarea se transformă însă într-un fenomen de masă, atunci trebuie cu adevărat să dea de gândit. Medicii care migrează din România sunt angajaţi în Occident pe criterii care ţin strict de performanţa profesională. Sunt capabili să facă faţă unui sistem occidental concurenţial, cu reguli corecte, care sunt respectate. Lipsa unei concurenţe reale şi corecte în sistemul sanitar din România este poate una dintre principalele cauze ale acestui fenomen.

PERFORMANŢE

Copii fără şanse operaţi cu succes

Medicul Eugen Săndică ajută în continuare pacienţii români care au nevoie de el. „Am operat mai mulţi copii din România, unii dintre ei în stare critică, cum a fost şi cazul unui copil adus intubat şi căruia în România nu i s-a dat nicio şansă. După două săptămâni, copilul s-a întors în România tot cu avionul, de această dată ca un pasager normal“, povesteşte chirurgul. Cu ajutorul mătuşii micuţului operat, Nicoleta Şerban, există în prezent un site destinat copiilor cu malformaţii cardiace din România (www.malformatiicardiace.ro). „Părinţii vor găsi pe acest site o soluţie pentru aceştia, iar din partea mea există toată disponibilitatea de a le veni în ajutor“, mai spune chirurgul.