Românul condamnat la moarte pentru terorism. Este o poveste tipică din perioada dictaturii comuniste, când românii mai curajoși căutau orice mijloace ca să evadeze dintr-un sistemul condus de Nicolae Ceaușescu. Pe vremea aceea, orice cale de evadare era bună. Mulți încercau să traverseze Dunărea, înot sau cu ambarcațiuni improvizate. Un român a recurs, în 1984, la o cale de evadare mai specială. El a încercat să deturneze un avion de pasageri cu care să ajungă în Austria.
Înainte de 1989, cine era prins încercând să scape din România socialistă multilateral dezvoltată risca pușcăria și torturile securiștilor. Asta dacă nu era împușcat de grăniceri, încercând să treacă clandestine peste frontieră. Unii încercau să fugă peste Dunăre sau plăteau bani frumoși călăuzelor care îi ajutau să traverseze frontiera pe poteci ascunse. De multe ori, însă, aceste călăuze erau tot oamenii Securității, astfel că îi predau pe unii dintre cei care apelau la serviciile lor.
Au fost și câteva încercări de evadare mai speciale, dacă pot fi numite așa. Una dintre acestea este cea pe care încercat-o de gălățeanul Doru Guguilă în anul 1984. Exasperat de „patrioții” din Securitate, care îl urmăreau peste tot el a recurs la un gest aproape sinucigaș. A deturnat un avion de pasageri, de pe o rută internă, încercând să ajungă cu el în Austria. A eșuat și a fost închis pentru 20 de ani, după ce, inițial, justiția lui Ceaușescu l-a condamnat la moarte.
A scăpat după 1989, însă nu a fost reabilitat pentru fapta sa, fiind considerat, și acum, un terorist. Cazul său apare în articolele sau studiile despre istoria terorismului în România, fără ca autorii să se aplece și asupra cauzelor care l-au determinat pe românul exasperat de comunism să recurgă la acest gest.
Descrierea oficială a cazului de terorism
Oficial, în descrierea cazului, bazat pe documentele întocmite de Securitate, se spune că pe 16 ianuarie 1984, în timpul zborului, pe ruta Arad - București, doi tineri, Guguilă Doru George și Oancea Florin Daniel, au încercat să deturneze o aeronavă TAROM, șapte membrii ai echipajului și 46 de pasageri la bord. Cei doi, descriși drept „atentatori” s-au îmbarcat la bord, pe aeroportul din Arad, având asupra lor un pistol artizanal mascat într-un fier de călcat și un dispozitiv exploziv confecționat dintr-un tub de spray.
Planul deturnarii, conform mărturiei lui Doru George Guguilă era să meargă la toaletă, simulând că se simte rău, iar cînd stewardesa avea să vină după el, urma să o imobilizeze și să o amenințe cu arma improvizată.
„Mă duceam la toaletă, simulând că îmi este rău. Stewardesa venea după mine. Când ieșeam din toaletă, urma să o imobilizez și să o ameninț cu pistolul. Apoi aș fi intrat în cabina piloților și aș fi preluat controlul avionului. Aveam idee despre pilotare pentru că făcusem armata la Aviație. Urma să deturnez avionul către Viena. Acolo m-aș fi descurcat, aș fi fost liber. Dar planul meu nu a ieșit”, mărturisea Doru Guguilă în documentele de la anchetă.
Cei doi securiști care însoțeau zborul, „Șoimii”, cum erau numiți au intervenit și i-au imobilizat pe cei doi în timp ce se apropiau de cabina piloților. Doru Guguilă a fost împușcat în umăr. Iar avionul a aterizat la aeroportul Băneasa, unde cei doi tineri care doreau să-și găsească libertatea în Austria au fost preluați de echipele de Securitate. A urmat judecata și sentința Tribunalului Militar Bucuresti, din 29 martie 1984, de condamnare la moarte pentru Doru Guguilă. Cel care l-a însoțit, Oancea, minor fiind, a fost internat într-o școală de muncă și reeducare pentru 5 ani.
Un tânăr alergic la comunism
În fapt, Doru Guguilă era un tânăr alergic la comunism, așa cum povestea chiar el. N-a acceptat să se încoloneze, alături de ceilalți în coloana celor care țineau capetele plecate de frica lui Ceaușescu și a regimului său de teroare. În liceu, spunea bancuri cu Nicolae Ceaușescu, fără să se ferească, iar mai apoi, în timpul stagiului militar a refuzat să se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist. Aceasta în condițiile în care, în anii ‘80, era obligatoriu pentru orice tânăr să facă parte din organizația comunistă de tineret, UTC.
Drept urmare, a fost făcut utecist, cu japca, cum se spune, fără ca cineva să-i ceară consimțămîntul. Șeful organizației din unitatea militară l-a chemat și i-a înmânat pur și simplu carnetul de membru.
„M-am enervat cumplit. Am zis că refuz, dar nimeni nu m-a luat în seamă. Dacă am văzut că n-am cu cine discuta, am luat carnetul de utecist și l-am rupt în fața comandantului”, avea să povestească, după 1989, Doru Guguilă.
Din acel moment a fost luat în primire de Securitate pentru că denigra Partidul și pe conducătorul său iubit. Iar așa ceva era inacceptabil pentru securiștii patrioți care l-au pus sub supraveghere. A fost urmărit, interceptat, denunțat de turnătorii infiltrați în anturajul său etc.
Securitatea în pat cu Doru Guguilă
Cum tânărul de atunci a început să evite anumite persoane, aceiași patrioți i-au recrutat nevasta care a început să-l spioneze și să raporteze tot ce făcea în domiciliul conjugal, a mai povestit bărbatul.
„M-am prins târziu că nevastă-mea era de fapt o turnătoare ordinară. Dacă stau și mă gândesc, securiștii au aranjat ca ea să se cupleze cu mine. Într-o noapte, m-am trezit pe la 2 și am găsit-o pe soția mea scriind de zor o notă informativă. Normal că despre mine era vorba”, își amintea Doru Guguilă.
Bărbatul a povestit că a plecat de acasă, însă nu a divorțat oficial. A păstrat legătura cu soția, iar acest lucru avea să-l coste scump. La un moment dat, aceasta l-a rugat să o ducă cu o motoretă la o prietenă, într-o seară. Doru Guguilă a acceptat, deși nu avea permis de conducere. A fost oprit de milițieni, i s-a făcut dosar penal și a fost condamnat la un an și patru luni la locul de muncă. A scăpat ca prin minune, își amintește, de pușcărie.
Factorul declanșator
Securitatea a continuat să-l tracaseze, astfel că a fost cât pe ce să cedeze psihic. Prin minte i-au trecut gânduri sinucigașe, astfel că s-a internat la Psihiatrie, la recomandarea unui medic.
„L-am ascultat pe doctor și m-am internat două săptămâni. În timpul ăsta, securiștii au venit la mine la muncă și au aranjat trebuirile încât să iasă la iveală că după cinci zile de la începerea executării pedepsei aș fi părăsit locul de muncă. Au sustras foile de pontaj, le-au falsificat, nu știu ce-au facut, cert este că procesul s-a redeschis. Am pierdut în prima fază. Intanța a decis că trebuie să execut acel an și patru luni la penitenciar. Am făcut recurs, ca să nu mă aresteze”, povestea Doru Gugulilă.
Era îngrijorat că, odată ajuns după gratii, urma să fie torturat și poate chiar ucis. Drept care a început să gândească un plan ca să scape de pușcărie și să fugă din țară. Așa i-a venit ideea să deturneze un avion cu care să fugă în Occident, în Austria, unde să ceară azil poltitic. Se întâmpla în 1984, când Doru Guguilă avea 25 de ani.
Operațiunea teroristă, varianta lui Doru Guguilă
Mai întâi, a povestit, a făcut rost de un pistol calibru 5 mm, pe care l-a furat de la o cunoștință care activa în cadrul gărzilor patriotice. Gloanțele le-a fabricat singur, susține, iar pe 3 ianuarie 1984 a plecat la Arad unde a studiat aeroportul. Înarmat, pe 16 ianuarie, la ora 18, a urcat în aeronava care circula pe ruta Arad – București, împreună cu un Florin Oancea, un tânăr de 17 ani, care dorea, de asemenea, să ajungă în Occident.
„Pistolul care avea un singur glonț l-am ascuns într-un fier de călcat. Glonțul nu avea fier pe el ca să țiuie la control așa că l-am vârât în căptueala hainei. Băiatului ăsta, Florin, i-am băgat o bomba artizanală într-un spray, pe care el ar fi trebuit să o scoată în timpul misiunii. Bomba nu ar fi explodat niciodată, era facută la derută. Am pus un ecran mic pe ea, cu cronometru în regula, ca să creadă securiștii că dacă vreau o să pot arunca în aer tot avionul. Era o farsă. Știam că aeronava are combustibil ca să ajungă până la Viena, iar după opt minute de la decolare am dat drumul la acțiune pina la Viena, iar dupa opt minute de la decolare am dat drumul la actiune”, a povestit bărbatul.
De aici, povestea este similară celei din documentele anchetei. A mers la toaletă, a scos pistolul din fierul de călcat, a pus glonțul pe țeavă, a revenit la locul său, iar când a venit stewardesa cu gustări, a cerut să meargă iarăși la toaletă. Aproape de toaletă a scos beusc arma și a lipit-o de tâmpla fetei care l-a însoțit. A amenințat că o împușcă, pentru a-și face drum în cabina piloților.
„Am jucat slab. Adevărul este că nu m-am așteptat ca stewardesa să reacționeze aiurea. În loc să i se facă frică, a luat-o la fugă. N-am tras după ea, iar în câteva secunde s-a făcut haos în avion. Puștiul Florin s-a blocat, n-a mai scos bomba, gata, era nasol de tot. Atunci, am îndreptat arma către un securist și l-am amenințat. Ăsta, însă, m-a citit că-s mai slab de inger și în timp ce țineam arma spre el, și-a scos pistolul și a zis: «hai, trage, dacă ai curaj!». N-am tras, în schimb a apăsat el pe trăgaci. Glonțul mi-a intrat pe lângă clavicular stângă și a ieșit prin omoplatul drept. Am căzut secerat. În avion era și un doctor veterinar, care mi-a acordat primul ajutor. Cam asta a fost aventura cu deturnatul avionului”, a mai povestit Doru Guguila.
A scăpat din închisoare în 1990
A urmat un proces care s-a judecat cu ușile incise, iar pe pe 29 martie 1984, prin sentința nr. 54, inculpatul Doru Guguilă a fost condamnat la moarte. Șansa lui a fost că, anterior actului de deturnare a avionului a trimis o scrisoare către Europa Liberă în care povestea ce intenționează să facă.
El crede că scrisoarea respectivă și presiunile venite din Occident i-au determinat pe șefii PCR să-i schimbe încadrarea juridică. Și, în 1986, a aflat că nu va mai fi executat, iar pedeapsa i-a fost mult diminuată, „la doar” 20 de ani de închisoare.
A fost eliberat, însă, pe 21 aprilie 1990, de la Penitenciarul Gherla. Cazierul i-a rămas pătat, dat fiind că nu a fost reabilitat, chiar dacă toată lumea știa motivele pentru care a îmcercat să deturneze avionul.