Românii și grecii în primul sfert al secolului XX. Care au fost punctele tari și punctele slabe ale relației dintre cele două popoare balcanice.
Românii și grecii în primul sfert al secolului XX. Care au fost punctele tari și punctele slabe ale relației dintre cele două popoare balcanice.
Chestiunea macedoneană a opus Imperiului Otoman trei state Serbia, Bulgaria și Grecia. În 1901, regele Carol I (1866-1914) al României și regele George I al Greciei (1863-1913) au discutat la Abazzia chestiunea aromânilor din Grecia, încercându-se găsirea unei soluții în această problemă spinoasă a relațiilor româno-elene.
Românii și grecii: disputa macedoneană
În 1905, Sultanul Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) a dat Iradeaua din 23 mai 1905, prin care aromânii erau considerați o etnie distinctă în Balcani. Deja guvernele României inițiaseră prin Take Ionescu și alții măsuri de sprijinire a școlilor și bisericilor aromânilor din Macedonia și Thessalia, o parte a elitei aromâne ajungând în România, pentru studii și chiar pentru a lucra.
Războaiele macedonene din 1912-1913 au adus câștiguri Bulgariei, Greciei și Serbiei, numai că Bulgaria și-a atacat aliații, ceea ce a atras cu fermitate replica României, care a intrat în Bulgaria, tranșând Pacea la București, în 1913 și obținând Dobrogea de Sud (Cadrilaterul). Practic, aromânii, dar și grecii se puteau stabili în noile teritorii, încurajați de autoritățile române. O bună parte dintre grecii din Macedonia au ales să plece spre România și Bulgaria, din cauza situației grele din Grecia acelor ani.
Turcia, trei zivite critice © Ruletkka | Dreamstime.com
Românii și grecii: de la dispută, la alianță matrimonială
Salonicul a fost eliberat, în 1913, de sub dominaţia otomană. În 1913, Creta s-a unit cu Grecia, însă ”Megale Idea”, inițiată de Venizelos, nu s-a realizat.
A început lunga confruntare greco-otomană, care a culminat în 1922, cu înfrângerea şi catastrofa de la Smyrni, în urma căreia peste un milion și jumătate de greci din Asia Mică au trebuit să plece în refugiu în Grecia continentală, pe insula Creta, unde mulți dintre ei aveau rude. Cei care nu aveau rude, au locuit o vreme în Grecia, însă de acolo, din cauza problemelor economice, au decis să plece peste Balcani, mulţi ajungând în centrele maritime şi dunărene româneşti: Constanţa, Tulcea, Brăila, Galaţi, Sulina, Calafat, Turnu Severin, dar şi în alte zone unde existau comunităţi greceşti, în special la Craiova.
După 1918, România a devenit România Mare. Grecia își dorea Vestul Anatoliei, însă înfrângerile din 1920 și 1922 suferite de Armata Greciei în fața trupelor lui Ataturk, au dus la un mare exil al grecilor din Anatolia de Vest și Smyrni spre România. Tratatul de la Lausanne din 1923 a decis ca Anatolia să rămână a Turciei.
În 1921, Grecia și România s-au apropiat foarte mult. Regina Maria a României și regele Ferdinand I Întregitorul au încheiat o alianță politico-matrimonială cu Grecia. Principele moștenitor Carol s-a căsătorit cu Prințesa Elena de Grecia, iar Principesa Elisabeta, sora prințului Carol s-a căsătorit cu viitorul rege al Greciei, Principele George al Greciei. Presa română și elenă au acordat spații largi acestui eveniment, atmosfera generală fiind una de profundă bucurie.