Pentru prima dată în istorie, România va participa la Europenele de curling, un joc în care se pun în mişcare blocuri de piatră cu mâner şi sunt direcţionate spre centrul unei ţinte.

Un grup de prieteni, majoritatea dintre ei din Braşov, au adus curlingul în România. Ceea ce în urmă cu mai puţin de un an era pentru ei o simplă joacă pe care nu o mai experimentase cineva la noi în ţară, a început să se transforme în sport de carieră.

Lucrurile au devenit şi mai serioase, astfel că au înfiinţat federaţie pe care o vor lansa oficial în luna mai. Până atunci, se antrenează asiduu pentru Campionatele Europene care vor avea loc în toamnă şi unde, pentru prima dată în istorie, va fi şi o echipă naţională de curling a României.

Cel puţin o dată pe săptămână, în jur de 20 de tineri se întâlnesc la patinoarul din Braşov să-şi exerseze lansările pietrelor şi să pună la punct tehnica de "măturat pe gheaţă". Deocamdată, în România există un singur set compus din 16 pietre, care costă în jur de 8.000 de euro.

Măturile, cu ajutorul cărora coechipierii freacă gheaţa ca piatra să alunece mai repede, încep de la 30 de euro şi cele pentru profesionişti pot ajunge şi la 200 de euro. Papucii pentru jucătorii profesionişti costă un pic peste 100 de euro, însă poţi opta şi pentru o variantă cu tălpic care costă doar 15 euro. Important e să alunece piciorul pe gheaţă atunci când lansezi piatra.

Pionierul curlingului în România

Allen Coliban, în vârstă de 32 de ani, e practic pionierul curlingului în România. A văzut câteva meciuri la televizor şi s-a gândit să încerce şi el. "Prima dată am văzut la Olimpiada de la Vancouver. Am dat o căutare pe internet, au apărut ceva rezultate, însă toate erau ştiri la mişto. Le-am zis prietenilor mei, li s-a părut interesant şi am găsit cea mai apropiată sală la Debrecen, în Ungaria. Era un pic scump, dar am zis să mergem să încercăm", îşi aminteşte Allen când a pus prima dată piatra şi mătura de curling în mână.

La început au fost cam deziluzionaţi, primele pietre lansate sub supravegherea unor jucătoare unguroiace de curling abia dacă treceau de jumătatea terenului. Are în jur de 20 kilograme una. "Ne gândeam deja că e greu. Însă după câteva lansări, când am început să vedem cum se aruncă şi că ne apropiem de ţintă, a început să ne placă", spune Allen Coliban cum s-a îndrăgostit de curling.

Măturatul face diferenţa

Allen mai spune că, la nivel de top, de fapt măturatul face diferenţa. "Partea cu măturatul e foarte serioasă, cei de top au abilităţi şi rezistenţă. Să stai două ore pe patinoar şi să dai cu mătura pe cei 40 de metri până transpiri ca în mijlocul verii, nu e foarte confortabil", descrie Allen.

Primii componenţi ai echipei naţionale de curling sunt de părere că sportul ăsta poţi să-l practici de la 8 până la 90 de ani: "Ne-am şi gândit că putem să mergem la olimpiade şi pe la 70 de ani".

Deocamdată toţi curlerii români fac antrenamentele după serviciu. Crina Novac, de exemplu, conduce un multiplex din Braşov, iar sportul ăsta e singurul care a reuşit "să o scoată din casă". "La Debrecen, prima dată, cea mai drăguţă amintire e că m-am dus încălţată cu nişte opincuţe din pânză. Astfel, după 15 minute pe gheaţă, mă temeam că n-o să mai ies de acolo ajutată de picioare", povesteşte Crina.

De curling, explică zâmbind, şi-a propus să se lase după ce câştigă de vreo zece ori Europenele. Şi va renunţa, "probabil, la solicitarea staffului Federaţiei Internaţionale", care o va ruga să le lase şi pe cele mai tinere să se afirme.

Învingătorii fac cinste învinşilor

Bogdan Colceriu, 29 de ani, consultan de marketing în Cluj, spune că s-a apucat de curling la iniţiativa lui Allen, care "i-a vândut uşor şi repede visul olimpic". Spune că, după ce depăşeşti faza de a învăţa cum să lansezi pietrele, curlingul devine joc de strategie şi îi place că "respectul faţă de adversar e la nivel de lege în acest sport".

În plus, o altă regulă pe care o apreciză jucătorii români e faptul că, după fiecare partidă, echipa învingătoare face cinste celor învinşi. De altfel, majoritatea sălilor pentru curling din lume au şi câte un mini-pub amenajat.

"Într-o noapte, prin mai, m-a sunat bunul meu prieten Allen şi mi-a spus că putem să ajungem într-o zi la Olimpiadă. Apoi mi-a aruncat bomba: «Există un sport în România care nu se practică la noi, pe care îl putem învăţa împreună»", povesteşte Bogdan Tăut, şeful unei agenţii de publicitate cum s-a apucat de curling. De atunci, cel puţin o dată pe săptămână, bate drumul de la Bucureşti la Braşov să se antreneze pentru Olimpiadă.

Raluca Urzică, care conduce trei grădinţe, spune că a atras-o la acest sport faptul că nu ai nevoie de forţă. Trebuie doar să fii precis atunci când lansezi şi să ai un pic de îndemânare la mătură atunci când ajuţi piatra să alunece mai repede. "Sunt destul de mulţumită din fire, motiv pentru care sper să reprezint ţara la un campionat mondial. Mă văd practicând curling şi alături de nepoţi", spune Raluca.

Primii sportivi români de curling spun că îşi vor intensifica antrenamentele, până la trei pe săptămână.

"O echipă e formată din patru componenţi şi se joacă zece end-uri, seturi. Fiecare jucător are două lansări şi câştigă la final echipa care duce pietrele cel mai aproape de centrul zonei de punctare. La măturat au voie doi coechipieri.", ALLEN COLIBAN, pionierul curlingului în România

TOP. La Olimpiadă vin cele mai bune 10 echipe din lume. România va intra în grupa C valorică