România și Țările de Jos. Fiecare român cu durerea lui

România și Țările de Jos. Fiecare român cu durerea lui

Se numesc așa pentru că destinul le-a hărăzit să trăiască și să se dezvolte sub nivelul apelor. Aceste țări predestinate să lupte cu urgia apelor sunt Olanda, Belgia și Luxemburg.

Coșmarul începea atunci când se declanșau mareele- fluxul și refluxul. (...) Olanda este o țară cu o mare densitate de locuitori pe km2 , de asemeni și cu suprafețe mici de teren agricol pe cap de locuitor. Cu toate acestea, populația trăiește din exportul produselor agricole, iar sectorul horticol deține primul loc, fiind cunoscută de „țara lalelor”. (...) Întorcându-ne acasă la România, destinul a fost mai prielnic, destinul așezându-ne pe un butoi cu miere sau cum spunea poetul: „Ai să vezi o țară ca un fagure de miere strâns din flori de primăvară” sau mai departe „Munți cu creste de aramă țin cununa spre apus”. Cât privește frumusețile naturii, cât și cele turistice, pot fi invidiate de țări ca Elveția și Austria, iar calitatea pământului arabil cu nimic mai prejos decât cea a Franței sau Italiei.

Au fost perioade când și la noi lucrurile au fost așezate la locul lor cu o industrie bine dezvoltată, remarcându-ne la cea extractivă, petrolieră, de nave, tractoare, mașini agricole. A venit anul 1989 și, odată cu el, și multe schimbări în viața culturală, industrială, agrară și sănătate. Din sate a dispărut forța de muncă. „Sara pe deal” nu mai urcă turmele pentru că băcițele au plecat să planteze flori în Olanda, iar oierii le-au urmat. Pe cale de dispariție și „ale satului cirezi”, cei care le păzeau plecând spre zootehnia nordică. În multe sate nu mai locuiește nici doctorul uman, nici cel veterinar, nici moașa comunală. Lipsește forța de muncă, dacă ai o livadă în spatele casei rămâi cu fructele în pom. Familiile cu posibilități mai mici primesc ajutor social. Era mai bine dacă se numea bani pentru gospodărirea localității, pentru înfrumusețarea și consolidarea ei. Termenul de ajutor social creează vibrații la electorat și magnetism la urne. Era mai bine dacă se plăteau ideile, obiectivele sau proiectele propuse. În spatele ștatului de plată să fie anexată și o situație de lucrări sau proces verbal de recepție a lucrărilor semnat și de organul financiar. Era cel puțin o cheie de control.

În învățământ, dascălii se schimbă mai des ca miniștrii Învățământului. Au dispărut clasele paralele A și B cu câte 30 de elevi pe clasă. E frumos să trăiești într-o țară după modelul Țărilor de Jos. Două țări, Olanda și România, cu condiții diferite de start, prima plecând de sub val, iar cealaltă de pe val. Pe linia de sosire prima a fost cea nordică. Propun cititorilor acestei rubrici o discuție pe următoarea temă: Ce merite au avut primii și ce carențe noi?

Ne puteți urmări și pe Google News

Alexandru Chiscop