România prinsă între marile puteri: Un dialog cu Adrian Năstase despre securitate și jocuri geopolitice

La talk-show-ul pe care îl moderează, Victor Ciutacu, îl întâmpină cu entuziasm pe Adrian Năstase, fost prim-ministru al României și fost șef al diplomației românești, cu o întrebare directă, menită să testeze experiența și viziunea fostului premier: „Unde picăm la jocul ăsta de zar, la ruși sau la americani?”.

Întrebarea moderatorului este genul de interogație care surprinde, dar care reflectă o dilemă reală a românilor, prinși între influențele estice și vestice.

Năstase răspunde: „Suntem, evident, din nou între scaune, între ruși și americani”. Totuși, el nu vede situația ca pe un motiv de panică, ci ca pe o provocare pe care România a mai întâlnit-o și gestionat-o de-a lungul timpului – în 1990, în anii 2000 și, crede el, și acum.

Fostul premier insistă că o abordare profesionistă este esențială. „Am văzut mesaje alarmante, dar eu cred că trebuie să luăm lucrurile cu calm și să ne amintim de anumite momente-cheie”, spune el, aducând în discuție un reper istoric: alinierea cu NATO din 1997 și relația cu Rusia. Năstase amintește că, în 2002, România a primit invitația de a adera la NATO la summitul de la Praga, iar în 2003 a semnat un tratat cu Rusia, intrat în vigoare în 2004, care recunoștea dreptul fiecărei părți de a-și alege alianțele de securitate. „La acel moment, România era deja membră NATO, iar Rusia acceptase acest lucru prin tratat”, subliniază el, sugerând că relațiile diplomatice au fost mai nuanțate decât par astăzi.

Năstase compară dinamica dintre Rusia și SUA cu o „poveste de dragoste și ură”, un dans geopolitic în care România trebuie să-și găsească ritmul. El evocă „logodna” dintre NATO și Rusia din 1997, când Bill Clinton a pus bazele unui Consiliu NATO-Rusia, un episod care, în retrospectivă, pare aproape neverosimil.

„Dacă citiți acel document astăzi, veți găsi lucruri incredibile”, spune fostul premier, subliniind ciclurile recurente ale relațiilor internaționale.

Totuși, Năstase avertizează că România nu-și mai poate permite să rămână în urma evenimentelor.

„Americanii își mută interesul spre alte zone, iar NATO va suferi modificări. Trebuie să ne gândim la alte ancore de securitate”, afirmă el, sugerând o reapropiere de China ca posibilă strategie.

Rusia, vecină incontestabilă, rămâne un factor pe care nu-l putem ignora, indiferent de pozițiile noastre ideologice. „Americanii redeschid ambasada la Moscova, iar interesul lor este economic. Rușii le-au arătat că au pierdut 134 de miliarde de dolari din afacerile eliminate din Rusia prin sancțiuni. Trump nu mai vrea asta”, explică Năstase, punând accent pe pragmatismul care domină astăzi politica globală.

Fostul premier extinde analiza dincolo de granițele României: „Nu e vorba doar de noi, ci de întreaga Europă, care cade între scaune”. El critică greșeala strategică a SUA de a sprijini conflictul din Ucraina, un demers care a apropiat Rusia de China, creând un bloc dificil de contracarat.

„Adevăratul adversar al americanilor în următoarele decenii este China, nu Rusia”, spune Năstase, avertizând că tentativele actuale ale SUA de a separa Rusia de China s-ar putea dovedi tardive și complicate.

Ciutacu readuce discuția în plan național, abordând o teamă tot mai vocală în spațiul public: posibilitatea retragerii trupelor americane din România. „Există acest risc?”, întreabă el.

Năstase vede situația ca pe un joc de poker între Rusia, UE și SUA. „Americanii vor să pună presiune pe Ucraina, prin intermediul Europei, pentru a accepta compromisuri teritoriale. Este un mesaj către europeni: dacă vreți să continuați singuri, descurcați-vă!”, explică fostul premier.

Întrebat dacă Europa ar putea susține militar Ucraina fără sprijinul SUA, Năstase este categoric: „Evident că nu! Europa a vrut să ducă războiul până la ultimul ucrainean, dar fără America nu va accepta un sprijin direct”. El sugerează că aceasta este miza lui Donald Trump: să forțeze Europa și Ucraina să-și reevalueze pozițiile, lăsând Rusia să joace un rol de negociere.