Dan Andronic, jurnalist. sursa: Arhiva EVZSă ne înțelegem bine de la început: am fost mințiți. Și nu oricum, ci cu o metodă pe care o vedem aplicată de ani de zile în laboratoarele politice de la București. Luni de zile, trompetele „marii reforme” ne-au spart urechile cu un singur refren: pensiile magistraților. Ni s-a explicat, cu o agresivitate demnă de cauze mai bune, că independența justiției e un lux pe care nu ni-l permitem, că 231 de milioane de euro stau agățate de pensiile judecătorilor și că, dacă nu tăiem în carne vie, pierdem trenul PNRR.
A fost, în fapt, o uriașă perdea de fum. O diversiune aruncată pe piață pentru a ne ține privirile ațintite spre tribunale, în timp ce în spatele ușilor închise de la Palatul Victoria se semna eșecul.
Zilele trecute, a venit momentul adevărului. Dragoș Pîslaru a dat drumul la robinetul cu realitate: pe jalonul pensiilor, România recuperează doar 166 de milioane de euro. Dar surpriza, și aici e „șmecheria”, pierderea nu vine de la magistrați. Banii pierduți nu s-au scurs printre degetele judecătorilor, ci s-au evaporat în gaura neagră a guvernanței companiilor de stat.
Aici e buba!
Adevărata catastrofă financiară se află în zona companiilor din Energie și Transporturi. Acolo unde „băieții deștepți” sunt înlocuiți de „oamenii noștri”, unde numirile politice au bătut orice criteriu de performanță și unde strategia lipsește cu desăvârșire.
Mă întreb, și vă întreb: de ce n-am văzut niciun scandal public pe aceste numiri? Unde au fost analiștii de serviciu când se tranșau funcțiile în Energie fără niciun indicator de performanță? Tăcere totală. S-a preferat tema pensiilor, pentru că era „sexy” electoral și oferea un țap ispășitor perfect.
Guvernul condus de Ilie Bolojan, acest sexy-simbol al eficienței administrative promovat intens, a avut totul la dispoziție: timp, viceprim-miniștri „competenți”, sau așa ni s-a spus, și o susținere politică de nezdruncinat. Și totuși, bilanțul este unul negru pe alb: sute de milioane de euro pierduți.
În orice țară normală, în care responsabilitatea nu e doar un cuvânt din dicționar, o asemenea gaură în bugetul național ar fi provocat un cutremur. La noi, se încearcă vânzarea eșecului pe post de victorie politică. Se aruncă pisica moartă în curtea altora, în timp ce gunoiul este băgat, tacticos, sub preșul de la Victoria.
Realitatea e crudă: tema pensiilor magistraților a fost paravanul ideal pentru a masca incapacitatea echipei Bolojan & Co. de a închide dosarele grele. Au jucat la păcănele cu banii europeni și au pierdut. Un Capital greu de înlocuit.
Iar noi, cetățenii, asistăm la același spectacol de prost gust. De fiecare dată ni se spune că e nevoie de transparență, dar primim doar opacitate și jocuri de culise. Și, ca într-un viciu din care nu ne mai vindecăm, mai băgăm o fisă în „păcănelele politice” de la București. Tragem de manetă cu speranța deșartă că, de data asta, vom lovi jackpotul.
Doar că, la final, casa câștigă întotdeauna. Iar „casa” sunt ei, în timp ce nota de plată ne rămâne nouă.
