PSD s-a lansat primul în cursa exploatării sentimentelor naționaliste, a frustrării celor excluși de la masa bogaților: „Patrioţi în Europa. România merită mai mult!”. 

Un mesaj din care se poate înțelege și că vrem să fim români în Europa, deși nimeni nu ne-a crezut vreodată altceva, dar și că România merită mai mult decât cuplul Dragnea-Dăncilă. 

Deloc departe de această abordare, dar mult mai sărăcuță în semnificații vine și ideea lansată de PNL: „România în primul rând/ E timpul României”.

Deci tot un soi de patrioți în Europa, cum ar zice poetul. Partea proastă la acest mesaj este că PNL nu reușește să-l umple de substanță, comportându-se mai mult ca un partid internaționalist decât ca unul naționalist. Lista de candidați, salvată în ultimul moment de prezența lui Rareș Bogdan este plină de foști companioni ai lui Traian Băsescu. Drept este că odată cu stingerea dinastiei Brătienilor s-a cam terminat cu liberalii adevărați.

Semi-liberalii de la ALDE vin tare din urmă și ne spun: „În Europa cu demnitate/ #EUrespectROMÂNIA”.

Aceeași idee declinată într-un mod diferit. Înțeleg că se apelează tot la filonul naționalist, părtica din fiecare român numai bună de transformat în vot, de zici că suntem un popor aflat sub bocanc străin. Fiind greu de explicat ideea de ocupație economică, iar cea de ocupație militară sau politică cu atât mai puțin, acest slogan cumințel va avea șanse puține să se facă remarcat față de primele două.

Așa că va rămâne sarcina cea grea tot în spatele lui Călin Popescu-Tăriceanu, dacă îl lasă DNA să respire liniștit. Ceea ce este greu de presupus.

Neo-marxiștii de la USR se comportă precum un cățel mic, dar isteric, care sare la cei mai mari, dar doar când știe că este stăpânul aproape.

„Mergem la victorie!/ Vrem o Românie fără penali şi fără hoţie/ Semnaţi ca să aveţi ce să votaţi”, tipuri de mesaj care trebuie să răscolească sentimentele celor care se vor în opoziție cu toată clasa politică. Celor care se declară mirați de ascensiunea USR/Plus le aduc aminte că în fiecare perioadă electorală a existat un partid care apăsa pe sentimentele poporului.

Că s-a numit PRM (Vadim Tudor), apoi PNG (Gigi Becali), apoi Partidul Poporului (al uitatului Dan Diaconescu), iar acum USR, este doar o problemă de nișă electorală.

Ca să nu fie mulți oameni supărați că asemuiesc PRM cu USR, vă dau două declarații la distanță de 10 ani:

Corneliu Vadim Tudor (PRM): “O să vin la putere și într-o noapte îi bag pe toți la pușcărie. Poate lucrez peste program și îi bag și ziua”

Andrei Caramitru (USR): “Dacă noi, în prima zi de guvernare, vă aruncăm pe toți la pușcărie prin ordonanță de urgență?”

Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă venea PRM la putere, sper să nu aflu nici dacă ajunge USR, dar similitudinea modului de gândire este șocantă. Ca și similitudinea comentariilor suporterilor. 

De fapt, cred că asistăm la o manevră deliberată, că cei de la USR au studiat discursul lui Corneliu Vadim Tudor, pentru că altfel nu-mi explic această identitate de limbaj.

Vadim: “La muncă, javrelor, nu la întins mâna!”

Caramitru: “După ce scăpăm de javrele astea penale, vinovații trebuie pedepsiți”

Singurul partid care are o intenție clară de a spune ceva despre locul României în Europa este PMP. Până la ora scrierii acestor rânduri, PMP nu a venit cu un candidat pentru locul întâi, Traian Băsescu fiind ușor nehotărât, dar are un slogan așezat.

PMP ne spune să fim „Uniţi în Europa”, o idee la fel de generoasă ca și cea a unirii României cu Republica Moldova, dar la fel de greu de aplicat. 

Fără echivoc este mesajul UDMR: „Europa puternică, Transilvania prosperă”, cu țintă clară bazinul electoral propriu și atât. 

Ultimul partid pe care-l analizez este cel al lui Victor Ponta. Căci al lui este partidul ca și sloganul. PRO România: „Fii şi tu alături de Victor Ponta/ Corina Creţu”, este un slogan de branding, menit să ne arate că partidul există, mai mult, are (și) candidați. Așa că e bine să semnați. Mi-a ieșit și o rimă școlărească…

Întreaga analiză a sloganurilor ne arată că în România se discută despre cu totul altceva decât alegerile europene și agenda lor. Dacă nu ar fi fost problema cu Kovesi propusă procuror european nici nu am fi aflat că mai există Bruxellesul. 

În acest răstimp vizita președintelui Chinei, Xi Jinping, în Italia și Franța este un test asupra punctelor de rezistență ale Europei. O Europă asupra căreia își exercită influența SUA, Rusia și China, într-un război hibrid fiind vizată o pradă bogată. 

Dacă până acum ne-am obișnuit cu ideea că Rusia este cea care lansează acest tip de atac, alimentând sentimentele anti-europene, dar mărindu-și influența economică în special cu sprijinul Germaniei, acum trebuie să adăugăm încă un jucător. Drumul Mătăsii, inițiativa economică a Chinei de conectare cu Europa, a câștigat un aliat puternic: Italia. Urmează vizita la Paris, discuția cu liderii europeni, un gest de forță al chinezilor ca răspuns la războiul comercial declanșat de Donald Trump. 

În perioada următoare europenii vor trebui să decidă cu cine joacă, dacă vor sta impasibili ca să vadă cum continentul european este împărțit în bucăți de cele trei mari puteri interesate, dacă vor fi uniți. O perspectivă destul de îndepărtată.

Aflată însă la o distanță cosmică de dezbaterile din România în care încă ne mai întrebăm dacă judecătorii judecă, dacă legea este lege pentru toți, dacă bunăstarea trebuie împărțită, iar cuvintele cheie sunt “javră”, “penal”, “pușcărie”. 

Așa cum spuneam, România a devenit un ospiciu în care nebunii vor să ne arate că știu să fie doctori. 

Votați la alegerile europarlamentare!

Te-ar putea interesa și: