N-am nici o îndoială că acuzaţiile de corupţie din Dosarul Microsoft sînt reale. Unul dintre lucrurile învăţate de mine chiar în primul trimestru la Filosofie a fost că între Adevărul real şi Adevărul juridic se întinde o deosebire. Nu de puţine ori Adevărul juridic, cel din Dosar, cel care trebuie să convingă judecătorul pe bază de probe solide, nu corespunde Adevărului real. Fie pentru că procurori au lucrat de mîntuială, fie pentru că procurorii au comis un abuz.

De aceea, evoluția omenirii spre o mai mare  libertate a omului a introdus și accentuat judecarea Dosarului de către o Instanță, în fața căreia se prezintă, cu drepturi egale, atît Acuzarea, cît și Apărarea. Pentru a convinge Instanţa, procurorul, prin nimic deosebit aici de ziaristul de investigaţii în raport cu cititorii, trebuie să aducă dovezi. Întreprinderea sa trebuie să fie fără cusur pentru ca Adevărul real să se regăsească în Adevărul juridic. Mai ţineţi minte din filmele americane marea problemă a armei crimei? Procurorii au toate datele că X şi-a ucis nevasta. Le lipseşte arma crimei. Într-un film,  Fracture din 2007, cu Anthony Hopkins într-un rol genial, cel al lui Ted Crawford, asasinul perfect al soției sale, deși noi, spectatorii vedem crima cu ochii noștri, cum s-ar spune, constatăm că acuzatul e achitat.  Dacă e român, spectatorul  rămîne stupefiat de achitarea acuzatului. Dacă e american, nici nu se miră. Pentru că americanul a băgat de seamă că, urmare a lucrului de mîntuială al procurorului, Acuzarea n-a putu aduce dovada cheie:

Arma crimei.

Am făcut această paranteză din două motive:

Pentru a atrage atenția că-n România lui 2014, urmare și a exasperării produse de corupție, procurorii sunt investiți de o anumită parte a presei noastre  cu puteri supranaturale de profesionalism și corectitudine, cînd peste tot în lume presa ține cont de adevărul că și procurorii o pot da în bară, ba chiar că și procurorii pot fi ticăloși. Dreptatea și profesionalismul procurorilor se verifică nu în clipa publicitării Dosarului (cel mai grav nărav al procurorilor de la noi, unii prea apropiați de unii jurnaliști, deveniți cățeii lor de apartament), ci doar în clipa sentinței definitive date de un judecător.

Pentru a arăta că un Dosar DNA trebuie făcut numai și numai în   vederea instanţei.

Din nenorocire, Dosarul Microsoft e făcut pentru altceva:

E făcut în vederea campaniei electorale.

Presa, cîtă mai are curaj să pună la îndoială unele deraieri  ale DNA, a evidenţiat multe erori  flagrante în Referatele DNA, teoretic trimise pentru ridicarea imunităţii, practic, trimise pentru reproducerea lor în presă: nume aiurea scrise, inşi acuzaţi din greşeală, nici unul dintre implicaţi n-a fost chemat la DNA etc.

Dacă ar fi avut în vedere confruntarea juridică, DNA ar fi amînat publicarea Dosarului pînă acesta întrunea condițiile minime de profesionalism.

Se vede limpede însă că DNA s-a grăbit să dea publicităţii Dosarul.

Nu, n-am făcut o metaforă.

Un admirator necondiţionat al DNA, Laurenţiu Ciocăzanu, scria pe Reporter virtual despre DNA Tv. Într-adevăr, în cazul Microsoft, DNA n-a fost organism de anchetare a unui caz de corupţie, ci instituţie media.

Și nici măcar o instituție media obiectivă, ci una implicată în campania electorală.

DNA n-a făcut un referat.

DNA a făcut un articol (prost), menit a demonstra că întreaga clasă politică e coruptă.

Dacă ar fi să credem DNA, toate Guvernele fără excepție au fost corupte în cazul Microsoft.

Nu de alta, dar dacă ar fi să credem DNA pînă și Daniel Funeriu e acuzat.

De abuz în serviciu ( una dintre acuzațiile cele mai lipsite de precizie din cazurile de corupție, pentru că e o acuzație depinzînd strict de interpretarea procurorilor, nu de luare de mită),  dar, mă rog, e acuzat, și opinia publică a înțeles doar atît:

Că și intelectualul Daniel Funeriu, ministrul care a avertizat primul în ultimii ani că riscăm să creștem o generație de viței pe post de absolvenți de liceu și de facultate, s-a dedulcit la un ciubuc!

Că Dosarul mai are nevoie de ceva timp pentru a rezista în Instanţă e o altă poveste.

Pentru DNA Tv important era ca acest Dosar să explodeze acum, în debutul campaniei electorale.

Luni dimineaţa, televiziunile de ştiri au tresărit la vestea potrivit căreia DNA face percheziţii la Consiliul Judeţean Braşov, condus de liberalul Aristotel Căncescu.

Jurnalistele amorezate de DNA, fără a fi lesbiene (DNA e de genul feminin!), au sărit în sus de bucurie.

Eu însă, sceptic cum sînt, convins că DNA e alcătuit şi condus de oameni şi nu de orice fel de oameni, ci de procurori români – cei prin care toate regimurile – inclusiv cel comunist – şi-au rezolvat interesele obscure – mi-am pus imediat întrebarea:

De ce acum la Aristotel Căncescu?

Cum de ce? se vor grăbi să mă zgîrîie, cu vorbuliţele pe post de gheruţe, deontoloagele?

Pentru că acum i-a venit rîndul.

E drept, e campanie electorală, dar  DNA nu poate să facă o pauză.

Măi să fie!

În primul rînd că DNA a avut perioade de luni întregi cînd a făcut pauză. Uneori, ca în cazul europarlamentarelor, pe motiv  de neimplicare în campania electorală. Nu văd de ce n-ar face-o  acum. Nu în sensul unei întreruperi a anchetelor, ci în sensul unei suspendări a loviturilor de presă date de acțiunile zornăitoare ale DNA: percheziții cu participarea a cît mai multe persoane, aducerea cu mascați, Comunicate tiribombistice.

În al doilea rînd, sînt sigur că puţini politicieni sînt cei care n-au fie şi un început de dosar la DNA.

Acum, în Campanie, DNA poate alege pe X şi evita pe Y.

După cum cere campania electorală!

Desigur, DNA şi-a intensificat loviturile de presă.

Nu putem vorbi de un anume partid, ci de întreaga clasă politică.

Efectele acestei campanii menite a dovedi că toţi sînt corupţi?

Unii spun că-i deschide astfel drumul Monicăi Macovei, singura Neprihănită (încă) de către DNA.

Eu însă cred că efectele, dorite de cei care folosesc DNA în campania electorală, profitînd de faptul că nimeni n-are curaj să critice hei-rupismul procurorilor, sunt următoarele:

1. 1. Abaterea atenției de la confruntarea electorală propriu zisă. Cînd președinți de consilii județene, parlamentari, foști miniștri sunt acuzați,  anchetați, arestați, cine mai poate fi atent la ce spun candidații Opoziției? Ei, candidații Opoziției, în frunte cu Klaus Iohannis, au nevoie de atenția presei, pentru ca electoratul să afle că există și că propun ceva. Victor Ponta e premier. Premier fiind, el n-are  probleme cu hărmălaia produsă de acțiunile electorale ale  DNA tv. Afectați de intensificarea bruscă a activității DNA în campania electorală sunt numai candidații Opoziției.

 

1. 2. Alegătorii de Dreapta sunt cei mai sensibili la imaginea Toți politicienii sunt  o apă și un pămînt. Alegătorii PSD n-au astfel de sensibilități și, în plus, ei ies la vot după cum le spun baronii locali. Dacă vrei ca alegătorii de Dreapta să stea acasă, lăsîndu-i pe cei ai PSD să decidă președintele, nu-ți rămîne decît să adîncești credința că toți politicienii sunt corupți.

Nu știu dacă DNA  vrea să-și impună propriul președinte în persoana lui Victor Ponta.

După cum acționează în  aceste zile, lasă cel puțin impresia că Victor Ponta e candidatul DNA.

NB. România e vîrf de lance al Americii în noul Război rece, dintre Occident și Rusia. Nu înțeleg de ce trebuia să se implice DNA în acest Război, dînd năvală la Lukoil.

Să credem că DNA se implică și-n politica externă a României?