Ghidurile, studiile, reportajele deosebesc jineterismo de prostituţie. La fenomen se va referi şi Fidel Castro în Discursurile sale. Fidel Castro se numără printre cei care privesc cu maximă indulgenţă fenomenul jineteras, disociindu-l categoric de prostituţie.

În Discursul de la închiderea Sesiunii Plenare a celui de-al şaselea Congres al Uniunii Tineretului Comunist (Union de Jovenes Comunistas) din Cuba, 4 aprilie 1992, El Comandante en Jefe menţionează: „Sîntem preocupaţi ca fetiţele pe care le vor naşte femeile însărcinate de acum să nu devină mîine prostituate.

Pot fi jineteras aici, dar eu unul trebuie să adaug că ele sînt strict voluntare (aplauze). Nici o femeie din ţara asta nu-i obligată să se prostitueze. Bine, ce poate să aducă orînduirea capitalistă? Ce poate să promită? Pentru femeile cubaneze, prostituţia cu un înalt nivel educaţional.”

Diferenţa dintre jineterismo şi prostituţie e reafirmată cu putere de Fidel Castro şi în Discursul din 11 iulie 1992, ţinut la sesiunea de seară a Adunării Naţionale a Poporului (Parlamentul cubanez): „Trebuie să acceptăm turismul ca o necesitate economică, dar trebuie să spunem că va fi un turism fără droguri, fără bordeluri, fără prostituţie, fără jocuri de noroc. Nu este turism mai curat decît turismul cubanez, pentru că acesta e realmente fără traficanţi de droguri, fără case de jocuri de noroc. Sînt curve, dar prostituţia nu-i permisă în ţara noastră. N-avem femei forţate să se vîndă turistului. Cele care fac asta, o fac pe cont propriu, în chip voluntar, şi fără a fi constrînse să facă asta. Putem spune că ele sînt curve educate şi suficient de sănătoase, pentru că sîntem ţara cu cel mai mic număr de cazuri de SIDA.” De ce se concentrează Fidel Castro pe efortul de a dovedi că jineteras nu sînt prostituate?

Mai întîi, deoarece el ţine să arate cubanezilor că turismul promovat ca soluţie de obţinere de valută în Perioada specială în timp de pace nu e, în nici un caz, întoarcerea la turismul putred, anterior Revoluţiei. Chiar din clipa cînd se angajează în promovarea turismului, Fidel Castro sesizează legătura dintre turism şi prostituţie.

În Discursul de la încheierea Conferinţei Partidului Cubanez din Havana, 7 noiembrie 1993, el ţine să menţioneze: „Cuba n-a avut niciodată o prea mare experienţă în acest domeniu. Turismul care s-a dezvoltat în Cuba s-a înrudit cu jocurile de noroc, drogurile, prostituţia şi multe alte vicii, care au contribuit la respingerea acestei activităţi”. Turismul de acum e însă unul net deosebit. Fidel Castro e conştient de uriaşele pericole generate de dezvoltarea turismului.

La Conferinţa de presă ţinută la Meliá Varadero Hotel din Varadero, 7 iunie 1993, cu prilejul Convenţiei pentru turism, Fidel Castro precizează: „Turismul are multe aspecte pozitive şi multe aspecte negative. Căutăm să dezvoltăm aspectele pozitive ale turismului şi să le evităm pe cele negative. Ce încercăm să evităm? N-am înfiinţat jocuri de noroc, cazinouri şi alte asemănătoare. N-am transformat Cuba într-un alt Monte Carlo. Cuba nu e o ţară a drogurilor şi vom menţine strict această politică. Vom căuta să evităm asta în ţara noastră.” În al doilea rînd, pentru că Fidel Castro, macho cubanez, ştie că jineteras nu sînt prostituate în sensul clasic. Faţă de ele, El Comandante en Jefe mărturiseşte o simpatie secretă.

Făcînd faţă criticilor interne şi externe, pentru că simplii cubanezi n-au acces în hotelurile pentru străini, Fidel Castro se referă la jineteras în Cuvîntarea de la Sesiunea de seară a Adunării Naţionale a Poporului (Parlamentul Cubanez) din 11 iulie 1992: „Noi nu putem avea cetăţeni care să plătească în dolari. Ar fi mai rău, deoarece s-ar crea o inegalitate. Orice jinetera poate pleca în căutare de dolari. Ea poate merge la hotel, dacă vrea să aibă o chestie cu un turist, şi va fi plătită în dolari. Apoi, cea care are dolari poate merge la hotel. Dar aici nu e o chestie de cine are dolari. E mai degrabă un serviciu exportat peste hotare, nu unul exportat în interiorul ţării, pentru cubanezii cu dolari.”

Altfel spus – după Fidel Castro – jineteras prestează doar pentru străini, cei care au dolarii, nu pentru cubanezi, care oricum nu au. Prin asta ele amintesc de exporturile de lux, care nu sînt destinate cubanezilor. E mai mult decît curios că Fidel Castro, cel care a făcut Revoluţia şi pentru ca insula să nu mai fie Bordelul Americii, manifestă o toleranţă liberală, ca să-i zicem aşa, faţă de jineteras.

Adversarii săi, anticomunişti declaraţi, îl critică de pe poziţiile Revoluţiei. Unul dintre ei, Amir Valle – autorul cărţii Habana Babilonia: La cara oculta de las jineteras (Havana Babilon: Faţa ocultă a jineteras), Ed. Zeta, 2008 – în interviul publicat în L’Express, 1 martie 2010, denunţă jineteras ca fiind expresia unei dispariţii a „sensului moral şi al eticii sociale”.