Despre întîmplările de duminică, 21 septembrie 2014, lesne de reunit sub formula Spovedania lui Robert Turcescu, am scris chiar duminică seara, pe cristoiublog.ro. Cele 10.000 de accesări dau seama de interesul stîrnit de acest moment în rîndul opiniei publice autohtone, care, între noi fie vorba, nu duce lipsă de lovituri de teatru. Acest număr mă scuteşte de reluarea argumentelor mele de duminică seara în sprijinul a două teze: 1. Robert Turcescu n-a fost şi nu este ofiţer acoperit. 2. Robert Turcescu face un joc de gazetar, pentru a da o lovitură de presă.

Evoluţia evenimentelor n-a confirmat, dar nici n-a infirmat cele două teze ale subsemnatului, scrise la cald, sub puterea celor citite şi văzute.

Pînă la ivirea unor fapte concrete, menite a infirma sau confirma ipotezele, încerc să atrag atenţia asupra unor aspecte ale momentului Robert Turcescu pe care le pot considera sigure:

1. Documentele reproduse de Robert Turcescu pentru a dovedi c-a fost sau că este ofiţer acoperit nu sînt false pur şi simplu. Sunt ostenttativ false. Robert Turcescu putea fabrica o legitimaţie de ofiţer acoperit şi s-o prezinte ca fiind a sa.

Mai mult ca sigur, românii, puţin iniţiaţi în măruntaiele serviciilor secrete ar fi crezut-o adevărată. Robert Turcescu  a prezentat documente a căror falsitate sare în ochi şi românului simplu:

a) CNP-ul e trecut greşit.

b) Livretul militar e cel dat de Gabriel Oprea în cadrul operaţiunii numite Răsplătirea jurnaliştilor şi politicienilor care au făcut ceva pentru buna imagine a Armatei, şi nu un livret de rezervist.

Aşa se explică prezenţa fotografiei lui Robert Turcescu din ultimii ani şi nu din tinereţe, imposibilă pe un livret, deoarece Robert Turcescu n-a făcut Armata.

Poza de acum ţine şi de elementele ostentativ false.

c) Chitanţele reproduse stîrnesc  rîsul prin raportare la ipoteza de ofiţer acoperit. Vi-l imaginaţi pe Robert Turcescu,  vedetă tv, mergînd la casieria unei unităţi militare ca să-şi ridice retribuţia?

Ca să nu mai spun că un ofiţer acoperit precum Robert Turcescu ar fi lucrat pe gratis pentru serviciu, cîştigînd suficient ca gazetar.

Ipoteză:

Aceste documente au fost prezentate ostentativ false pentru ca, la finele operaţiunii, Robert Turcescu să poată dovedi telespectatorilor şi cititorilor că de la început a regizat totul.

2) Documentele, chiar false, trimit la DIA, Serviciul Secret al Armatei.

Dacă Robert Turcescu  e ofiţer acoperit, el nu e ofiţer DIA, ci ofiţer al unui serviciu care are interesul să compromită DIA.

În limbajul serviciilor secrete asta se numeşte bruierea pistelor.

3) Robert Turcescu a făcut mult literatură, atît în textul de pe blog, cît şi în intervenţia la tv.

Cel mai grav lucru din exagerările sale se referă la uriaşa disproporţie dintre ceea ce pretinde el c-a fost şi căirea lui pentru această postură. Cine-l ascultă rămîne convins că Robert Turcescu  a pus la cale ca ofițer acoperit asasinate şi a aruncat în aer autobuze cu copii, aşa de mult se căia în spovedania sa.

O clipă am crezut, văzînd cum îşi cere iertare pînă la pămînt, cum, invocă pe Dumnezeu, că e cel care a tras cu racheta în avionul malaezian de deasupra Ucrainei!

De 24 de ani, serviciile secrete ale României democrate se zbat din răsputeri să ofere românilor imaginea unor servicii secrete în interesul public şi în interesul naţional.

Chestiunea ridicată de Traian Băsescu a fost o lovitură dată serviciilor noastre secrete, lansînd şi adîncind suspiciunea unor operaţiuni de tip Securistic, prin plasarea de ofiţeri acoperiţi în rîndul prezidenţiabililor.

Robert Turcescu a amplificat lovitura:

a) L-a confirmat pe Traian Băsescu în teza  că serviciile secrete au plasaţi ofiţeri acoperiţi în presă şi-n politică.

b) A prezentat ofiţerul acoperit ca pe un ticălos care trebuie să-şi ceară iertare pentru crimele comise.

Din acest punct de vedere, sînt uluit de reacţia celor care răspund de Siguranţa naţională: preşedinte, premier, şefi de servicii.

Dacă Robert Turcescu nu e ofiţer acoperit, ar fi fost normal să asistăm la o punere severă la punct de către servicii. Dacă e, dat fiind că n-a adus nici o dovadă, era de datoria serviciilor să dezmintă.

4) Presa noastră a căzut un nou examen:

a) În locul investigaţiei profesioniste pentru a vedea dacă spusele lui Robert Turcescu sînt sau nu adevărate, ea s-a lansat în tot felul de opinii leşinate.

b) Robert Turcescu nu e o fătucă din presă. E unul dintre cei mai importanţi jurnalişti din ultimul timp.

Prin spovedania sa, el a dat o lovitură mortală presei independente.

Nu întîmplător iresponsabilul vesel, Victor Ponta freamătă de bucurie! Nu i s-a întâmplat nici unui argat de-al lui de la Antena 3 sau de la România tv.

I s-a întîmplat unuia dintre jurnaliștii care l-au  criticat crunt și mai ales eficient.