A venit vorba, inevitabil despre o posibilă suspendare a lui Traian Băsescu.
La vremea respectivă, cîte un lider USL se trezea vorbind, în hotarele unei conferinţe de presă anodine sau la cîte o tacla televizată, programată dimineaţa, despre suspendarea Preşedintelui.
I-am spus domnului ambasador că se vorbeşte despre suspendare dar că nu prea văd cum s-ar putea face aşa, peste noapte.
I-am explicat, printre altele, că preşedintele Senatului nu poate fi revocat decît de grupul parlamentar care l-a propus. Suspendarea preşedintelui l-ar aduce interimar pe Vasile Blaga – am zis – cea ce nu ar conveni USL.
Am arătat apoi că, deşi a votat pentru investirea Guvernului Victor Ponta, UNPR va refuza să voteze suspendarea.
Cît despre UDMR, e vorba de un aliat al preşedintelui, o formaţiune duşmănită de USL.
Aşadar, era destul de dificilă realizarea unei majorităţi pentru suspendare.
Mult mai important –  am închis eu şirul argumentelor –  trebuie să fie nebun ca să suspenzi pe preşedintele României în această perioadă atît de delicată din punct de vedere economic în întreaga Europă.
Suspendarea, urmată de campania pentru referendum şi de referendumul propriu-zis, se constituie într-o succesiune de crize politice majore.
România abia a ieşit din Criza economică, şi nu oricum, ci cu preţul unor imense sacrificii din partea populaţiei.
Instabilitatea politică majoră într-o Europă în criză e sinonimă cu o revoltă pe un vas aflat în furtună.
Cine e atît de iresponsabil faţă de ţara sa încît să declanşeze o criză politică majoră tocmai acum?!
În zilele de 3-6 iulie 2012, ca primă parte a unei lovituri de stat mafiote, preşedintele României a fost suspendat.
Succesiunea de acte ilegale comise cu acest prilej a provocat o reacţie dură a Occidentului faţă de România, devenită peste noapte oaia neagră a Europei.
Ce nu luasem în calcul cînd îi arătam ambasadorului occidental că suspendarea e imposibilă?
Că România va încăpea pe mîna unor iresponsabili precum Victor Ponta şi Crin Antonescu!