EXCLUSIV. Israelul vrea să contracareze o eventuală majoritate pro-palestiniană la ONU, mizând pe sprijinul mai multor ţări europene, care formează o așa-numită „minoritate de calitate”, a declarat pentru EVZ analistul israelian Michael Herzog.
România face parte din "minoritatea de calitate" pe care statul evreu speră să o opună unei eventuale majorităţi pro-palestiniene în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, a declarat pentru EVZ analistul israelian Michael Herzog.
Mai mult, consideră acesta, prin poziţia sa clară împotriva măsurilor unilaterale şi în favoarea unei soluţii negociate bilateral, România poate fi un exemplu pentru celelalte ţări europene care sunt încă indecise cu privire la iniţiativa recu noaşterii unui stat palestinian la ONU, în septembrie.
EVZ: Care este contextul vizitei premierului israelian Benjamin Netanyahu la Bucureşti, care a avut loc ieri (miercuri n.r.)? Michael Herzog: Vizita vine în contextul relaţiilor israeliano-palestiniene care se deteriorează pe zi ce trece, a dificultăţilor de relansare a tratativelor de pace şi a votului programat în septembrie la Naţiunile Unite asupra iniţiativei Autorităţii Palestiniene (AP) de a înfiinţa un stat. Guvernul israelian vrea să obţină o majoritate solidă, nu doar sub aspectul cantităţii, ci şi sub cel al calităţii, de state europene care să se opună acestui demers. În lipsa unei majorităţi în Adunarea Generală a ONU, de care guvernul israelian este conştient, premierul încearcă să obţină, totuşi, sprijinul a ceea ce el a numit "minoritatea de calitate", care regrupează în special ţările europene.
Trei riscuri pentru Israel
Credeţi că România poate da astfel un exemplu în regiune? Mă refer la ţările încă indecise privind demersul palestinian, în special ţări din Estul Europei. Cu siguranţă. Mai sunt câteva ţări în Vestul şi Estul Europei care încă mai dezbat ce alegere să facă în acest sens. Poziţia României poate fi privită ca un exemplu de urmat pentru alţii care sunt încă indecişi.
Care este totuşi miza votului din septembrie pentru statul evreu în condiţiile în care, chiar dacă rezoluţia este votată în Adunarea Generală, aceasta nu are un caracter coercitiv? Miza ar fi în primul rând riscul ca acestea demers să ducă la blocarea negocierilor. Într-adevăr, o eventuală rezoluţie ONU în acest sens ar fi mai degrabă o recomandare, nu are efecte legale. Însă un vot favorabil iniţiativei ar putea închide uşa negocierilor pentru o perioadă lungă de timp, dacă palestinienii includ în proiectul de rezoluţie poziţii maximaliste. Asta pentru că, dacă vor obţine tot ceea ce vor în rezoluţia ONU, nu va mai exista niciun stimul pentru negocieri şi fără negocieri nu va exista niciun stimul pentru compromisuri. Şi nu văd niciun guvern israelian, fie actualul, fie oricare altul, care să negocieze în baza unor astfel de poziţii maximaliste. În al doilea rând, Mahmoud Abbas a declarat public, a scris şi un editorial în ziarul american "New York Times", că vrea să se folosească de o eventuală rezoluţie favorabilă înfiinţării unui stat palestinian pentru a confrunta Israelul politic şi legal. Vă dau un exemplu. După publicarea raportului Goldstone privind campania militară din Fâşia Gaza, palestinienii au cerut Curţii Penale Internaţionale să san cţioneze faptele descrise în respectivul text. Recunoaşterea unui eventual stat palestinian şi aderarea sa la CPI ar putea fi urmată de un răspuns favorabil al curţii la solicitarea AP. A treia consecinţă ar fi escaladarea situaţiei din teren. O rezoluţie a ONU ar putea duce la declanşarea unor demonstraţii în masă ale populaţiei palestiniene care ar putea degenera în violenţe. Deci votul are implicaţii politice, legale şi la nivel de securitate pentru statul evreu.
Vremea negocierilor
Credeţi că Primăvara Arabă a creat un moment propice relansării negocierilor de pace israeliano- palestiniene şi identificării unei soluţii viable? Este o întrebare bună şi tocmai acest subiect face obiectul unei dezbateri în Israel. Unii sunt reticenţi, pe de o parte, dată fiind incertitudinea politică din ţările în care au avut loc aceste schimbări şi nu ştii cine va implementa mâine termenii unei înţelegeri pe care o obţii astăzi. Alte voci susţin că, dacă nu acţionăm acum, vidul creat în urma acestor revolte populare din lumea arabă va fi umplut cu evenimente negative şi astfel trebuie să facem ceva imediat. Eu cred că, în pofida acestei incertitudini de care am vorbit, un blocaj nu este o veste bună pentru niciuna dintre părţi, iar eforturile înspre reluarea negocierilor trebuie neapărat să continue.
Relaţiile dintre Israel şi Turcia, până de curând aliaţi apropiaţi, s-au răcit considerabil în ultima perioadă. Credeţi că actuala situaţie din Siria poate fi favorabilă unei reconcilieri turco-israeliene? Asistăm deja la o oarecare îmbunătăţire a relaţiilor dintre cele două ţări. Acest lucru ajută acum Israelul să împiedice anumite nave turceşti să se alăture celei de-a doua flotile cu ajutor umanitar destinat Fâşiei Gaza. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a trimis şi un mesaj de felicitare omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, după ce acesta din urmă a câştigat alegerile de luna trecută. Se poartă în continuare discuţii despre formula în care să fie soluţionat diferendul cauzat de incidentul în care a fost implicată flotila de anul trecut. Sunt sigur însă că Primăvara Arabă, şi în special evenimentele din Siria, creează o oportunitate pentru Turcia şi Israel să revină la relaţiile foarte bune pe care le-au avut înainte mai ales că politica externă promovată de Turcia - "Zero probleme cu vecinii" - este acum afectată de situaţia din statul arab situat la sud.
"În lipsa unei majorităţi în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, premierul israelian încearcă să obţină sprijinul a ceea ce el a numit o minoritate de calitate care regrupează în special ţări europene.“ MICHAEL HERZOG, analist israelian
CARIERĂ
General şi analist de politică externă
Michael Herzog este general de brigadă în rezervă al armatei israeliene şi a ocupat, graţie vastei sale experienţe militare, mai multe posturi-cheie, precum şef de cabinet sau consilier principal, în Ministerul Apărării, de-a lungul mandatelor deţinute de patru miniştri.
Între 1998 şi 2001, generalul a fost comandantul diviziei de planificare strategică a IDF, forţele armate israeliene. Ulterior, în perioada 2009-2010, el a fost emisarul special al premierului israelian Benjamin Netanyahu şi al ministrului Apărării Ehud Barak în cadrul eforturilor de relansare a negocierilor de pace cu palestinienii.
Michael Herzog a publicat, de asemenea, numeroase articole pe tema negocierilor de pace arabo-israeliene în calitate de expert asociat centrului de reflecţie The Washington Institute for Near East Policy. El a participat ca soldat de infanterie la Războiul de Yom Kipur din 1973. CITIŢI ŞI:
- Prietenia româno-israeliană la nevoie se cunoaşte
- Ce a răspuns Băsescu când Netanyahu l-a întrebat ce face
- Netanyahu: Cooperarea cu România în agricultură ar putea duce la scăderea preţului brânzei în Israel