Cu aproape patru luni înaintea Campionatului European de Fotbal, România este nepregătită din multe puncte de vedere.
În 2014, în luna septembrie, țara noastră afla că va fi parte activă la un eveniment major al fotbalului. Bucureștiul a primit dreptul de-a găzduit patru partide de la Euro 2020: trei din faza grupelor și una din optimile de finală.
Bineînțeles, UEFA a împachetat acest cadou cu o serie de condiții care ar fi trebuit îndeplinite. Printre cele mai importante erau cele legate de o linie de metrou care să lege Aeroportul Otopeni de centru orașului și reabilitarea unor arene care să fie folosite pentru antrenamentul echipelor participante.
Proiectul metroului a căzut încă din start, el nefiind palpabil nici măcar ca schiță pe hârtie. La nivel declarativ s-a mai vorbit despre un „metrou ușor”, dar nimic nu s-a concretizat. În plus, reconstrucția arenelor Steaua, Rapid și Arcul de Triumf a început târziu. Discuția despre stadionul Dinamo n-au ajuns la nicio finalitate, așa că în Ștefan cel Mare nu s-a mișcat nimic.
Ieri, Ionuț Stroe, ministrul propus la Tineret și Sport, a anunțat că stadionul din Giulești „este o cauză pierdută”, iar în Ghencea și la Arcul de Triumf lucrările nu vor fi finalizate, ci doar încheiate parțial. În mod normal, Bucureștiul ar fi trebuit să piardă dreptul de organizare al meciurilor, dar UEFA a fost indulgentă și a anunțat încă de la început că esențial este ca „Arena Națională” să fie pusă la punct pentru meciuri. Celelalte condiții fiind un bonus ce ar fi trebuit oferit de organizatori.
În aproximativ cinci ani, decidenții politici n-au putut organiza reabilitarea a trei stadioane. Evz.ro vă prezintă povestea vechiului stadion „Steaua”, ridicat într-un timp record, în perioada martie - octombrie 1973. 4.000 de militari în termen au luat parte la construcția „casei” „roș-albaștrilor”. Doar pentru suprafața de joc au fost scoși 80.000 de metri cubi de pământ, iar costul lucrărilor a ajuns la 25 de milioane de lei.
Lucrările au fost coordonate de colonelul Nerva Traian Draghia, cel care explica într-un interviu pentru „Evenimentul zilei” cum a reușit să termine proiectul de amploare, care a început primăvara și s-a terminat în același an, în vremea paltoanelor. Am muncit şi cu lopata acolo. Nu am fugit de muncă.
Ordinul era clar. Stadionul trebuia terminat până în octombrie 1973. Şi am reuşit să ducem treaba la bun sfârşit. Nu mai ţin minte câţi soldaţii au luat parte la această lucrare. În zona unde a fost construit stadionul erau nişte unităţi militare. În rest nu era nimic, doar câmp. Pe scurt, am intrat în cizme în luna martie și am mai ieșit în octombrie, atunci când trebuia predată lucrarea. Am plâns când am văzut că e gata, după atâta muncă istovitoare", spunea colonelul.
Un an mai târziu, la data de 9 aprilie, stadionul din Ghencea era inaugurat la un meci amical disputat de Steaua cu iugoslavii de la OFK Belgrad (scor 2-2). În luna august a anului 2018, arena „roș-albaștrilor” a fost demolată pentru a face loc noului stadion.