România confuză. Primul tur al alegerilor prezidențiale, din punct de vedere teoretic a reprezentat un șoc, atât pentru societatea românească cât și pentru clasa politică din România.

Pericolul care pândește România

Se pare însă că lucrurile nu au stat de fapt așa, atâta vreme cât după un prim moment în care partidele mainstream păreau a fi realizat dezastrul, păreau a fi văzut pericolul care pândește România, două săptămâni mai târziu relaxându-se și-au pierdut capacitatea de a se concentra.

Astfel dacă în primul moment, în momentul în care au constituit o coerentă coaliție de guvernare pro-europeană, au înțeles cât de importante sunt pentru România atât organizarea rapidă a scrutinului prezidențial cât și desemnarea uni candidat unic, astăzi pare că unora dintre acești jucători le-a pierit entuziasmul pro-european și au început să perceapă realitatea în buna concepție românească a lui lasă că merge și așa...

Răzgândiri în partide

În momentul entuziasmului inițial Guvernul a putut fi constituit în mare viteză, structurile Parlamentului au fot la fel de rapid coagulate, ba chiar a fost identificat un candidat unic, cu mari șanse de a aduna voturi, atât de la electoratul PNL, de la electoratul UDMR și chiar și de la electoralul PSD, în persoana domnului Crin Antonescu.

Președinții partidelor pro-europene, care aveau mandat validat din partea conduceri partidelor pe care le reprezentau au semnat chiar un acord în sensul colaborării guvernamentale și în sensul susținerii acestui candidat prezidențial.

Dar iată că astăzi există leaderi, mai ales în Partidul Social Democrat, care par a se fi răzgândit, cum ar fi de pildă domnul Vasile Dâncu, și care nu este singurul.

Consecințele sunt cu adevărat ciudate atâta vreme cât nu știm cu precizie câți candidați vor exista și care va fi numele acestora, reprezentând așa-zisele partide pro-europene.

An extrem de interesant în România

Și pentru ca această confuzie să fie și mai amplă ne putem uita și la tabăra progresiștilor, acolo unde USR-ul, sau măcar o parte acestuia pare a o susține în continuare pe doamna Elena Lasconi, dar în același timp privind cu un ochi și la candidatura recent apărută a fondatorului acestui partid, primarul general al capitale, domnul Nicușor Dan.

Nici suveraniștii, sau mai bine spus izolaționiștii nu par a sta mai bine. Doamna Diana Șoșoacă îi atacă cu entuziasm atât pe domnul Călin Georgescu cât și pe domnul George Simion, partidul domnului Simion nu pare a se simți pre bine, existând zvonuri privind eventualitatea scindării acestuia, iar probabilitatea ca domnului Călin Georgescu să îi fie permisă o nouă candidatură de către Curtea Constituțională este destul de mică.

Nu putem avea astăzi niciun fel de ideea sigură despre cum vor arăta alegerile prezidențiale din 2025. Un singur lucru este cert, ne așteaptă un an cu siguranță extrem de interesant.