Sunt un băsist. De ce sunt? Pentru că i-am văzut, din toate lucrurile pe care le-a făcut, doar lucrurile bune. O persoană ca domnia sa era necesară pentru perioada tulbure în care ne aflăm. Nu am ţinut cont de ieşirile lui neinspirate. Am reţinut doar ceea ce am crezut că are importanță pentru noi. I-am înţeles şi admis ieşirile neinspirate izvorâte din caracterul și educaţia sa.
Nu au făcut rău. Au dat culoare „dialogului politic”. Ca în orice democraţie a avut şi opozanţi. Dar, din păcate, sau poate fericire, nu au fost credibili. Deseori, am simţit că s-a pliat după adversar. Ştiindu-le metehnele şi nivelul nu a suportat critici din partea acestora. Acesta a fost şi motivul pentru care şi-a coborât nivelul discursului, cu atât mai jos cu cât adversarul care critica era mai sus în partea nesănătoasă a societăţii. Şi, ca un făcut, toţi aceşti demiurgi ai democraţiei au apus, au ajuns, cei mai mulţi dintre ei, privaţi de libertate.
Şi atunci mă întreb. Cum trebuie să fie opozantul puterii. Pentru că la noi au fost opozanţi de conjunctură. Domnia sa, chiar dacă a fost la putere, a fost tot un opozant, consider eu, unul adevărat. A fost un conducător necesar. Schimbările care au survenit în timpul mandatelor domniei sale sunt majore. Ele nu se văd. Trebuie să faci, printrun mic efort de voinţă, o comparaţie între ce a fost acum 10 ani şi ce este acum. Eu văd schimbările. Ceea ce este de remarcat este faptul că, în demersurile lui, a fost singur. Partidele care l-au lansat, l-au părăsit. Jocurile demiterii, iniţiate de nişte aventurieri, i-au diminuat popularitatea.
Aproape tot ce este în spectrul politic, este în opoziţie cu el. Culmea, a fost un formator al „meseriei” de opozant. A rămas singur, cum se strigă în anumite situaţii, „om la apă”. Sunt convins că în viitorul apropiat îşi va reveni. Va fi un om al opoziției. Trebuie. În aceste vremuri este necesară o opoziţie puternică. Opoziţie şi la partidele de stânga, şi la partidele de dreapta. Oamenii din interiorul acestora au compromis ideea de Stânga, ca şi pe cea de Dreapta. Poate, atunci când va reveni, Băsescu se va transforma în căpitanul de cursă lungă al opoziţiei. Încă mai avem nevoie de un om ca Băsescu. Ne este ruşine să recunoaştem. Politica din România este atipică, ne trebuie oameni atipici, dar puternici, care să normalizeze ţara. Am speranţe. Sunt un basist!
Recomandările noastre
