Potrivit lui Mihălcioiu, “în România sunt înregistraţi la această oră ,aproape 35.000 de marinari dintre care  18.200 provin din domeniul maritim, şcoliţi la secţia civilă a Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” Constanţa, Universitatea Maritimă Civilă , liceul de marină civilă sau liceul marină militară. Restul de peste 16.000 sunt cei de pe navele de croazieră  dar absolut toţi cei care navigă , sunt brevetaţi şi certificaţi de Autoritatea Navală Română “. În 2011, cele aproape 100 firme de crewing autorizate din ţară, au semnat 22.000 de contracte pentru marinarii trimişi în voiaje.
Cei mai mulţi sunt angajaţi pe  nave străine , numai în perioada sărbătorilor de iarnă peste 4200 marinari români de pe vapoarele comerciale ,fiind departe de familie şi de ţară. Marinăria este o meserie căutată în întreaga lume, ” numai pentru ofiţeri  sunt 10.000 de locuri de muncă necompletate iar românii fac faţă cu brio navelor specializate, navelor performante, românii sunt în top, de aceea există o mulţime de nave a căror conducere , comandant, căpitan, şef mecanic şi mecanic unu, este asigurată de echipe de ofiţeri români”.  Foarte mulţi lucrează şi “la uscat”, în Cipru, Grecia, SUA etc , în marile  companii de shipping , pe contracte bănoase.  Adrian Mihălcioiu subliniază că ” armatorii europeni ( proprietari de nave) deţin 60% din capacitatea de transport mondial şi Uniunea Europeană face demersuri şi eforturi foarte mari pentru a menţine navigatorii europeni pe navele europene”.
 
Deşi pe hârtie, România nu figurează ca ţară care dispune de o flotă comercială , realitatea este alta. ” Vă pot spune că avem peste 55 de vapoare care navigă în lume , cu echipaje româneşti, dar nu au pavilion român deşi managementul se face de aici, sunt multe companii de shipping la Constanţa chiar şi în ţară, la Bucureşti, Timişoara etc care pe lângă alte activităţi, manageriază navele noastre  sub pavilioane străine, înregistrarea la noi costă enorm. Deci avem incă nave româneşti, unele foarte noi, construite chiar în şantierele noastre  dar proprietarii nu au niciun interes să le înregistreze în ţară”.
Adrian Mihălcioiu  susţine că “există o soluţie pentru a mulţumi atât sistemul românesc, cât şi pe marinarii noştri care ar putea astfel să lucreze pentru pavilionul românesc . Dar România nu vrea”.
Mai concret, criza economică şi creşterea fiscalităţii în unele ţări din Europa îi determină pe armatorii străini să caute soluţii de supravieţuire. “E un moment în care armatorii italieni, de exemplu, ies din pavilionul lor pentru că au început şi la ei fiscalităţile şi caută să-şi înregistreze navele sub alte pavilioane. Noi nu avem vapoare sub pavilion românesc aşa că putem avea parte de beneficii imense, sunt deja solicitări în acest sens. Concret, avem nevoie de o lege foarte flexibilă pentru  înregistrarea navelor sub al doilea pavilion românesc, adică un registru special de înregistrare, de inmatriculare a navelor care să nu fie expuse  legislaţiei actuale române în privinţa fiscalităţii, să aibă parte de excepţii, să plătească astfel o taxă pe tonaj şi să întreţină condiţiile standard de muncă şi de viaţă la bord, conform convenţiilor şi normativelor internaţionale.
Cât mai puţină birocraţie şi cât mai multă flexibilitate, poate fi o lege simplă, încape pe 4-5 pagini ,fără milioane de pagini şi alte portiţe, care să aducă armatorii din Europa la noi şi să aducă în România  bani şi locuri de muncă. Deja ne-au întrebat foarte mulţi armatori străini care sunt condiţiile de înregistrare a navelor în România şi când am început să le înşir ,nu au mai aşteptat să termin lista, mare păcat, vor căuta în altă parte. Mai este încă timp, încă mai putem să primim nave noi dacă ministerul de finanţe va fi de acord ,mai ales că există un cadru european legal pentru a avea un al doilea registru şi a permite astfel armatorilor străini să-şi înregistreze navele în România”.