Din rândul comunităţilor de români din Europa, cei mai avantajaţi bărbaţi, în contextul economic actual, par să fie cei care au plecat împreună cu soţiile. Majoritatea româncelor s-au angajat ca îngrijitoare de bătrâni, în casele grecilor, italienilor, francezilor sau spaniolilor.

Cum pensiile localnicilor sunt mai puţin afectate de criză, în sensul că nu se diminuează, iar nevoile medicale rămân constante, au mari şanse să-şi păstreze serviciile, chiar dacă salariile sunt mai mici decât cele oferite anul trecut.

Potrivit lui Nikos Papavramopoulos, patronul uneia dintre cele mai vechi agenţii ateniene de resurse umane, cu o experienţă de 20 de ani în domeniu, bulgăroaicele ocupă aproximativ 80% din ofertele îngrijitoarelor la domiciliu. Salariile practicate sunt între 600 de euro, în insule, şi 800 de euro în Atena.

De regulă, candidatelor ce nu vorbesc bine limba li se oferă posturi, pe o durată de un an, în insule, fiind ulterior acceptate să lucreze şi în Atena, ori Salonic, pentru salarii mai consistente.

Agenţia lui Papavramopoulos acceptă femei din zone rurale, cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, fără probleme medicale majore. Potrivit patronului firmei, în primul an de activitate, izolarea este principalul inamic. Româncele sunt însă lăudate pentru că reuşesc să înveţe, cu destulă uşurinţă, limba greacă.

Criza a scăzut salariul îngrijitoarelor, dar nu l-a anulat Pieţele de muncă cele mai preferate de emigrantele din România sunt în Spania şi Italia, însă şi aici, au scăzut din cauza crizei de la 800-900 euro, la 600-700 euro.

Având în vedere faptul că prin natura serviciilor prestate acestea îngrijesc persoane bolnave, ori prea bătrâne pentru a se descurca singure, este puţin probabil ca numărul şomerelor din rândul îngrijitoarelor să crească. Dependenţa de prezenţa lor acordă acestei meserii, pe care nu multe ar prefera-o, o stabilitate de invidiat.

Româncele sunt preferate sud-americancelor pentru astfel de posturi, potrivit unei participante, de naţionalitate spaniolă, la o dezbatere pe tema relaţiilor interetnice, găzduită recent de Centrul Hispano-Român din apropierea de Madrid. "Pot avea încredere în ele. M-am obişnuit până acum şi cu sarmale, cu mici, cu ciorbele româneşti, care sunt foarte gustoase", a precizat aceasta.

Cele două alternative aflate la dispoziţia femeilor care solicită un post de îngrijitoare sunt legate de nevoile angajatorilor. Ele pot fi "interne", locuind în casa angajatorului, şi "externe", care se reîntorc seara acasă.

Pe hârtie, spre exemplu, contractul de muncă - atunci când acesta există - prevede un program de lucru de 40 de ore. În realitate, numărul de ore pentru "interne" poate ajunge la 60, orele lucrate în plus reprezentând, de fapt, plata pentru camera oferită. De regulă, acestea beneficiază doar de o zi liberă pe săptămână.

Certificat de competenţă pentru îngrijirea bătrânilor altor ţări Cele mai avantajate românce care devin îngrijitoare sunt cele care, înainte de a pleca din ţară, urmează cursurile de profil, prin care obţin cunoştinţe de bază, un certificat şi câteva săptămâni de experienţă în acest domeniu. Costurile acestora sunt, în medie, 300 de lei şi pot uşura accesul la un loc de muncă mai bun şi a unui salariu decent.

Unul dintre detaliile care nu trebuie ignorate este alegerea agenţiilor intermediare, pentru a avea certitudinea unor servicii de calitate şi pentru a-şi garanta propria siguranţă. Cei mai selectivi dintre angajatori nu îşi aleg îngrijitoarele de pe stradă sau prin intermediul prietenilor, ci recurg, la rândul lor, la serviciile agenţiilor de resurse umane din ţările emigrantelor.

Un alt risc cu care se confruntă româncele emigrate sunt agresiunile sexuale, fizice sau psihice de către angajatori, ori privarea de hrană adecvată, însă nici acest lucru nu le descurajează, mai ales dacă sunt unica sursă financiară a familiei.