Camerunezul care ne-a făcut zile fripte susţine că nu se aştepta să marcheze

Ziarul nostru continuă serialul dedicat fotbaliştilor străini care au făcut România să plângă. Astăzi, vă reîntâlniţi cu atacantul camerunez Roger Milla.

Cu toate că România a fost eliminată de la Cupa Mondială din Italia în optimile de finală, după ce a pierdut loviturile de departajare cu Irlanda, singurul eşec suferit de tricolori în timpul regulamentar la turneul final din 1990 a venit în partida din grupe cu Camerun, scor 1-2. Ambele goluri ale africanilor au fost marcate de Milla, care avea 38 de ani.

În 1990, Milla a venit la naţională din concediu şi a marcat de două ori în poarta apărată de Silviu Lung, profitând de două erori ale lui Ioan Andone. Astăzi, când colegii săi de generaţie îşi duc nepoţii la şcoală, cel poreclit "Leul bătrân" s-a lăudat, într-un interviu acordat pentru EVZ, că este în continuare în formă. "Eu încă mai joc fotbal. Sunt şi acum destul de bun!", ne-a spus Roger Milla, rămas celebru pentru dansul său de după reuşitele cu românii, dar şi pentru faptul că este cel mai vârstnic marcator din istoria Cupei Mondiale.

<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/gaAq2LcbKPY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Săptămâna viitoare, în EVZ, vă veţi reîntâlni cu un atacant italian care a împărţit fanii din România în două. Unora le-a oferit un coşmar, altora o mare bucurie.

"Nu credeam că o să rezist o jumătate de oră cu România"

EVZ: Domnule Milla, aţi fost senzaţia turneului final al Cupei Mondiale din 1990, cu 4 goluri marcate, două dintre ele în poarta României... Roger Milla: Îmi amintesc că am făcut un meci extraordinar împotriva României. Cel mai bun joc făcut de mine în acei ani. A fost o recompensă a eforturilor foarte mari pe care le-am făcut la antrenamente. Am marcat de două ori. Nu voi uita niciodată acele goluri. Echipa României a fost un adversar bun, dar şi noi eram în mare formă. Eram optimişti şi aveam un moral excelent după victoria cu Argentina. Cele două goluri din meciul cu românii ne-au adus victoria, dar şi calificarea în optimile de finală.

Aţi intrat pe teren în a doua repriză a meciului cu România. Vă aşteptaţi să înscrieţi? Nu, nu mă aşteptam chiar deloc. Am intrat pe teren cu încredere. Mai jucasem puţin şi în primul meci. Din punct de vedere tehnic ştiam exact unde sunt. Aveam însă mari emoţii în ceea ce priveşte condiţia fizică, nu credeam că voi rezista o jumătate de oră. Îmi era frică să nu dezamăgesc pe teren. În cele din urmă am reuşit să înscriu. Şi nu o dată, ci de două ori. A fost o mare surpriză pentru mine. A fost minunat să realizez o astfel de performanţă, mai ales că nu mai jucasem de mult timp la un asemenea nivel.

Aveaţi, totuşi, 38 de ani. Aţi revenit special pentru Mondialul italian, după trei ani petrecuţi departe de echipa naţională... Sunt camerunez şi atunci când ţara are nevoie de mine, mă implic. Atunci, naţionala avea nevoie de ajutorul meu la Cupa Mondială. Toată lumea spunea că m-am retras prea devreme, însă eu mă simţeam epuizat. Cu un an înainte de turneul final, mă odihneam în Reunion. Am fost la un meci demonstrativ în Camerun, iar fanii au insistat să revin. Chiar şi preşedintele ţării m-a rugat să joc din nou la naţională. Nu puteam să refuz.

Cum v-aţi pregătit pentru Cupa Mondială? Am profitat de faptul că fotbalul nu este un joc în care să conteze exclusiv condiţia fizică. Eu m-am considerat mereu şi un jucator inteligent. Scopul meu atunci a fost să reintru în formă. Să mă motivez. Ştiam că dacă voi reuşi să depăşesc acest impediment, atunci nu aveam de ce să îmi fac griji. Îmi aduc aminte că am avut o perioadă de antrenamente epuizante. Antrenorul m-a muncit din greu şi, în cele din urmă, am reuşit ce mi-am propus, iar rezultatele au venit.

După ce aţi marcat primul gol împotriva României aţi fugit glonţ spre colţul terenului, unde aţi sărbătorit reuşita printr-un dans... Nu ştiu nici acum de ce am reacţionat aşa. Acel moment a fost cu totul spontan. Nu mai dansasem până atunci pe teren şi toată bucuria acelui moment s-a concretizat într-un dans. Publicului i-a plăcut! Eu revenisem după retragere, muncisem mult pentru a fi la fel de bun ca jucătorii mai tineri, iar apoi a venit golul. M-am eliberat de toată presiunea şi de toate grijile prin acel dans.

Pe teren, după fiecare gol al Camerunului, era bucurie mare. Cum sărbătoreaţi în urma unei victorii? În timpul turneului nu am sărbătorit deloc. Poate pare ciudat, dar după fiecare meci, ne gândeam deja la următorul, la adversarii noştri. Eram nerăbdători să jucăm din nou, să dăm goluri. Petrecerile au venit, culmea, după ce am fost eliminaţi, în sferturile de finală. Când ne-am întors acasă am fost primiţi ca nişte eroi. Am avut parte de o paradă foarte mare, la care au participat zeci de mii de camerunezi! Ne-am bucurat împreună.

Aţi mai pierdut un meci în Italia, cu Uniunea Sovietică. În România, s-a vehiculat că partida ar fi fost aranjată… Nu! Nu! Este un zvon fals! Camerunul nu a jucat niciodată pentru a ajuta alte ţări să se se califice. Nu am făcut cadouri pe terenul de fotbal.

În 1994, aţi participat din nou la Cupa Mondială... Da. Şi de această dată am avut mari emoţii, cu toate că am jucat fotbal fără oprire după 1990. Aveam de respectat reputaţia pe care o câştigasem în Italia. Atunci am arătat că o echipă din Africa se poate bate de la egal la egal cu forţele din lume. În America, noi nu am făcut un turneu prea bun, însă au fost alte selecţionate care au jucat foarte bine, printre care şi România, sau, din Africa, Nigeria.

Care a fost secretul longevităţii dumneavoastră? Secretul meu este disciplina mea de viaţă. Am ştiut mereu să îmi dozez eforturile. Eu încă mai joc fotbal. Sunt şi acum destul de bun. Particip şi la meciuri demonstrative, la partide caritabile. Fotbalul e viaţa mea.

Cu vă ocupaţi acum? Mă implic în acţiuni umanitare. Am o fundaţie de fotbal. Caut atacanţi tineri. "Am profitat de faptul că fotbalul nu este un joc în care să conteze doar condiţia fizică. Eu m-am considerat mereu şi un jucator inteligent.“ ROGER MILLA, internaţional camerunez şi cel mai vârstnic marcator la o Cupă Mondială 102 de partide a disputat Roger Milla în tricoul naţionalei Camerunului, pentru care a marcat 28 de goluri

NOSTALGIC

Emeric Ienei, selecţionerul României la turneul final din Italia, ne-a povestit că eşecul contra africanilor a fost provocat de căldură şi de ghinion.

Emeric Ienei a rememorat, pentru EVZ, atmosfera meciului dintre România şi Camerun, de la Cupa Mondială din 1990.

"Ce a avut în plus Camerunul în partida contra României? Câteva grade Celsius. A fost o căldură de nedescris la Bari. Africanii au fost clar avantajaţi de asta pentru că erau obişnuiţi să joace în aceste condiţii", ne-a spus, cu amar în glas, fostul selecţioner.

"Nea Imi" susţine că Roger Milla a comis fault în atac la primul gol: "Acest atacant camerunez, care avea aproape 40 de ani atunci, l-a faultat clar pe Ioan Andone la faza golului. E drept, şi fundaşul nostru nu ar fi trebuit să îl lase pe camerunez să atingă primul mingea, însă eu cred şi acum că a fost o infracţiune acolo!"

Toate golurile au fost marcate de rezerve

Camerun şi România au mers cap la cap în prima repriză a partidei din urmă cu 11 ani. În partea secundă, antrenorul rus al africanilor, Valeri Nepomniachi, l-a aruncat în teren pe Roger Milla. Cinci minute mai târziu, Emeric Ienei a mutat şi el, înlocuindu-l pe Florin Răducioiu cu Gabi Balint. Cei doi nou-intraţi aveau să marcheze, în ultimul sfert de oră, cele trei goluri ale meciului. Mai întâi, au punctat "leii neîmblânziţi", care câştigaseră şi meciul de debut la turneul final (1-0 cu Argentina).

Roger Milla a reuşit o "dublă", în minutele 76 şi 86, în timp ce tricolorii au marcat golul de onoare prin Balint, când mai erau doar două minute din timpul regulamentar de joc.

"Nu au făcut blat în meciul cu URSS-ul"

"Nu i-am desconsiderat pe camerunezi. Veneam după victoria cu URSS-ul, care ne făcea viaţa mai uşoară în grupă, însă nu ne-am crezut învingători din start. Am arătat ce putem în meciul cu Argentina, când am obţinut un rezultat foarte bun şi am depăşit faza grupelor", şi-a amintit Ienei.

<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/nwNeJbu0x-o" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Fostul antrenor a rămas fascinat de Milla: "Să reuşeşti lucrurile pe care le-a făcut el la acea vârstă este extraordinar. A fost un jucător de mare clasă!".

"Nu cred că a fost blat în meciul dintre Camerun şi URSS. Doar minţile bolnave din România pot crede asta. Eu mereu m-am gândit la fotbal ca la un sport corect, bazat pe fair-play. Nu am plecat niciodată de la ideea că există jocuri de culise", a declarat fostul selecţioner, când a fost întrebat despre eşecul us tu rător suferit de camerunezi, scor 0-4, în ultimul meci din grupă - rezultat care ar fi calificat na ţio nala sovietică în "optimi" dacă România ar fi pierdut cu Argentina.

"În meciul cu irlandezii, în optimile de finală, nu l-am avut pe Lăcătuş, care era suspendat. S-a simţit lipsa lui. La loviturile de departajare am avut ghinion şi am fost eliminaţi", a adăugat Emeric Ienei.

Speră ca tricolorii de azi să-i facă faţă Argentinei

"În acest moment, echipa naţională nu trece printr-o perioadă prea bună, însă eu cred că vor face un meci bun cu Argentina. Va fi o reeditare a duelurilor memorabile din 1990 şi 1994. Rămâne de văzut şi cu ce echipă vor veni sud-americanii. Din câte am înţeles, nu îşi vor aduce vedetele", ne-a mai spus tehnicianul care a cucerit Cupa Campionilor, cu formaţia Steaua Bucureşti, în urmă cu 25 de ani.

"Roger Milla, care avea aproape 40 de ani, l-a faultat clar pe Andone la faza golului. Echipa Camerunului a avut în plus câteva grade Celsius. A fost foarte cald!“ EMERIC IENEI, fost antrenor al echipei naţionale

AMINTIRI

Egalii Argentinei, "acasă" la Maradona

Echipa naţională de fotbal a României a început, odată cu turneul final al Cupei Mondiale din 1990, cel mai bun deceniu din istorie. Elevii lui Emeric Ienei s-au calificat la Mondialul italian după ce au câştigat o grupă preliminară din care mai făceau parte Danemarca, Bulgaria şi Grecia.

Tricolorii au început campania cu o victorie la Sofia, scor 3-1, şi cu un succes clar pe teren propriu (3-0) cu Grecia. A urmat remiza fără goluri de la Atena şi victoria minimă cu Bulgaria, de la Bucureşti.

Ultimele două confruntări au fost cele cu danezii, care aveau cu un punct mai puţin decât Hagi şi ai săi. La Copenhaga, naţionala României a pierdut fără drept de apel, cu 0-3.

În noiembrie 1989, cu o lună înainte de Revoluţie, la Bucureşti, tricolorii s-au impus cu 3-1 şi au obţinut biletele pentru turneul final al Cupei Mondiale, pentru prima oară după două decenii de pauză.

<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/S1v-MVYd5Ho" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Eliminaţi de Irlanda

Rezultatele senzaţionale reuşite în acea vreme de echipele de club din România în cupele europene s-au completat pentru prima oară cu reuşitele naţionalei în Italia ’90. România a debutat cu Uniunea Sovietică, vice-campioana Europei din 1988. Tricolorii s-au impus, la Bari, cu 2-0, după o "dublă" a lui Lăcătuş. A urmat eşecul cu camerunezii, iar calificarea în "optimi" avea să fie decisă la Napoli - oraşul unde Diego Maradona e un zeu -, în partida cu campioana mondială în exerciţiu, Argentina.

Meciul s-a încheiat la egalitate, scor 1-1 (goluri Monzon - pentru sud-americani - şi Balint), iar România mergea mai departe, în ciuda strădaniilor echipei sovietice din partida cu Camerun, pe care au câştigat-o cu 4-0.

În faza următoare, România a dat piept cu Irlanda. Meciul de la Genova a fost unul echilibrat şi fără goluri, la fel ca multe altele de la Cupa Mondială din 1990. Numele sfert-finalistei s-a decis la loviturile de departajare. Irlandezii antrenaţi de Jack Charlton nu au greşit niciodată, în timp ce Daniel Timofte, al cincilea român care a şutat de la punctul cu var, a ratat, iar aventura naţionalei României în Italia s-a oprit în optimile de finală.

<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/S330x0oi2bo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> 20 de ani au aşteptat tricolorii o nouă calificare la un turneu final al Cupei Mondiale, în 1990

30 DE ANI PETRECUŢI PE TERENUL DE FOTBAL

"Leul bătrân" al Camerunului a dat primul gol la 13 ani. Ultimul a venit când avea 44

Albert Roger Mooh Miller s-a născut la Yaounde, în urmă cu 59 de ani. Cel puţin aşa scrie în acte. A început fotbalul la 13 ani, la formaţia Eclair, din Douala. Primul titlu de campion al Camerunului l-a cucerit în 1971, cu formaţia Leopard, iar trei ani mai târziu, pe când evolua la gruparea Tonnerre Yaounde, a fost desemnat cel mai bun fotbalist african al anului.

Roger Milla s-a transferat în Franţa în 1977, când avea 25 de ani, primul său club din Europa fiind Valenciennes. După doi ani petrecuţi în nordul Hexagonului, "Leul bătrân" - cum avea să fie poreclit mai târziu atacantul - a plecat la AS Monaco, unde a rezistat un singur sezon. Din Principat s-a mutat în Corsica, la Bastia, unde a stat până în 1984.

Au urmat două sezoane la Saint-Etienne şi alte trei la Montpellier. Cu toate că era unul dintre cei mai apreciaţi jucători din Ligue 1, Milla - ajuns la vârsta de 37 de ani - a decis să se retragă din fotbalul profesionist. În primele două eşaloane ale fotbalului francez, Milla a înscris 111 goluri în 310 partide.

Revenirea surprinzătoare de la Cupa Mondială din 1990, când a fost ales din nou cel mai bun jucător de pe "Continentul Negru", l-a readus însă în centrul atenţiei. S-a retras definitiv din fotbal în 1996, când avea 44 de ani.

Milla a debutat în selecţionata "leilor neîmblânziţi" în 1973 şi a participat la Cupa Mondială din 1982, când camerunezii au încheiat grupa neînvinşi. A disputat 102 meciuri în tricoul echipei naţionale, pentru care a înscris de 28 de ori. Milla este cel mai vârstnic marcator din istoria Cupei Mondiale. În 1994, când avea 42 de ani, a înscris în poarta Rusiei. Camerun a pierdut acel meci cu scorul de 1-6. CITIȚI ȘI DESPRE CEILALŢI "CĂLĂI" AI FOTBALULUI ROMÂNESC:

• Kennet Andersson, omul care a deprimat România, e psiholog
• Mladen Rudonja: "După golul meu, pe stadion se auzea doar ploaia!"
• Davor Šuker: "În meciul cu România mi-am înjurat cel mai bun prieten!"
• Martin Laursen: "Adrian Mutu nu era tot timpul profesionist"