Am şi eu o întrebare pentru Bogdan Olteanu, Ludovic Orban, Daniel Budurescu, Sergiu Nicolaescu, Crin Antonescu, Iosif Koto şi chiar, cu regret, Cristian Ţopescu - adică pentru toţi cei care au primit un mandat de parlamentar, deşi s-au situat pe locurile doi şi trei în colegiile în care au candidat: nu vă simţiţi cumva aidoma candidaţilor care intră la facultate datorită pilelor, ocupând locul celor care au obţinut la examenul de admitere note mai mari decât ei?
Cum este să te simţi beneficiarul unei imense fraude morale?
Judecând după comportamentul public al domnilor Bogdan Olteanu şi Crin Antonescu, probabil că nici unul nu-şi va pune problema legitimităţii prezenţei sale în parlament, deşi alegătorii din colegiile în care au făcut campanie i-au respins şi au pus pe primul loc alt candidat.
Nici pe Ludovic Orban nu l-am auzit măcar cerându-i scuze doamnei Irinel Cristu, care a făcut campanie din uşă în uşă de dimineaţă până seară şi a reuşit să se situeze pe primul loc în Colegiul 3 din Bucureşti, deşi primarul Chiliman nu a lăsat-o să-şi afişeze decât două bannere. Nu este deloc onorabil pentru un fost viceprimar şi fost ministru să fie învins la scor de un nou-venit în politică. Electoratul a preferat politicianul nou, care promitea să schimbe ceva, şi l-a respins pe ministrul compromis - dar ministrul compromis a câştigat! După acest rezultat aberant, se va mai duce oare electoratul la vot? Probabil că nu, atâta vreme cât opţiunea sa este anulată de maşinăria infernală concepută se pare de Viorel Hrebenciuc după modelul oferit de Pro-Democraţia.
PDL a criticat această lege, dar a acceptat-o în final. Ar fi trebuit s-o boicoteze şi s-o denunţe ca pe un fals intelectual; s-o conteste în justiţie, nu să stea cu mâinile-n sân. Acum are datoria de onoare de a oferi o compensaţie morală candidaţilor care au făcut campanie pe banii lor, au câştigat colegiile - deci multe voturi pentru partid -, dar au pierdut mandatele la redistribuire. Dacă nu o va face, ar putea fi părăsit de cei care se simt desconsideraţi. În tot cazul, dacă, odată ajuns la guvernare, nu schimbă legea electorală, poate rămâne fără candidaţi decenţi şi fără alegători la viitoarele alegeri. În plus, PDL ar trebui să-şi pună câteva întrebări cu privire la eficienţa liderilor săi locali: foarte apreciat ca primar, Liviu Negoiţă nu reuşeşte să scoată lumea la vot; în schimb, mai puţin spectaculosul Răzvan Murgeanu a adus mai mulţi alegători la urne în sectorul 1 şi şi-a sprijinit candidaţii pe tot parcursul campaniei. Degeaba, după cum s-a văzut.
Viciat de frauda morală din legea electorală, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie nu reflectă opţiunile majorităţii electoratului. Cei care apără astăzi legea în mass-media invocă argumente care se potrivesc sistemului proporţional (pe liste) şi trec sub tăcere faptul că în statele în care se aplică votul uninominal (printre ele fiind Marea Britanie, Statele Unite şi Franţa) este de neconceput ca un candidat situat pe primul loc să piardă mandatul de parlamentar. Or, logica uninominalului este diferită de cea a sistemului electoral proporţional, iar sensul uninominalului este să instituie controlul direct al alegătorilor asupra celor care-i reprezintă în parlament, nu să favorizeze politicienii expiraţi sau neaveniţi, pe care nu-i mai vrea nimeni.
În mod ironic, în ciuda unei legi concepute ca să-l excludă de la putere, PDL ar putea deveni principalul partid de guvernământ. Va fi el un partid curajos şi reformator, aşa cum au sperat cei care l-au votat, sau, de dragul intereselor de grup, se va lăsa înghiţit de sistemul ticăloşit? Aceasta-i întrebarea.
Recomandările noastre
