„Nu se va schimba nimic esenţial în PNL, indiferent dacă el va fi condus de Călin Popescu-Tăriceanu sau de Crin Antonescu. Amândoi sunt apropiaţii lui Dinu Patriciu”.
Azi începe congresul PNL la care se va alege liderul partidului. În ciuda focurilor de artificii ale presei, evenimentul nu stârneşte nicio emoţie pentru că toată lumea ştie că nu se va schimba nimic esenţial în partid, indiferent dacă el va fi condus de Călin Popescu-Tăriceanu sau de Crin Antonescu. Amândoi sunt apropiaţii lui Dinu Patriciu, inclusiv domnul Antonescu, sprijinit de omul de afaceri pentru şefia partidului încă din 2001, când victoria lui Valeriu Stoica a contrazis toate aşteptările. Drept urmare, amândoi îi sunt ostili preşedintelui Băsescu, amândoi privesc cu simpatie spre PSD. Ne amintim că domnul Antonescu declara chiar, în noiembrie 2008, că Dan Voiculescu i se pare acceptabil ca preşedinte al Senatului şi că, pentru PNL, răul mai mic este PSD. Este de aşteptat aşadar ca, şi sub eventuala conducere a lui Crin Antonescu, PNL să rămână acelaşi partid care semnalizează la dreapta şi o coteşte la stânga; cu alte cuvinte, acelaşi detaşament auxiliar al PSD.
Mai mult, domnii Tăriceanu şi Antonescu au în comun şi slaba priză la electorat, comună multor aleşi liberali: fostul premier a intrat în parlament foarte greu, la redistribuire (unii ar spune chiar că a intrat forţat), deşi fugise din Bucureşti în judeţul Ilfov, în speranţa unei victorii categorice; Crin Antonescu a devenit senator tot graţie redistribuirii, dar după ce a pierdut, de fapt, alegerile din colegiul său, unde a fost surclasat de Ionuţ Popescu. Pornind aşadar de la fapte şi nu de la declaraţii - cum e moda acum în televiziuni - este greu de imaginat că domnul Antonescu va reuşi să recâştige electoratul urban, care nu l-a votat, doar pentru că este mai simpatic şi mai dezinhibat decât fostul premier. În fond, dacă te uiţi la realizările din cariera sa politică nu vei găsi mare lucru: nici un proiect de anvergură, nici o campanie, nici o lege. Mult-hulita Mona Muscă măcar are la activ legea informaţiilor publice şi legea combaterii violenţei în familie, iar Călin Popescu-Tăriceanu a condus un guvern. Domnul Antonescu, în schimb, nu ne poate impresiona decât cu numărul mare de apariţii în dezbaterile televizate. Iar dacă vom scotoci prin trecutul său de ministru al tineretului şi sportului, cum a făcut Andreea Pora în ultimul număr al „Revistei 22”, vom da de o dubioasă hotărâre prin care, sub semnătura ministrului Antonescu, ministerul a cedat un teren în favoarea unor oameni de afaceri asociaţi cu celebrul cuplu Petrache-Bittner. Povestea este de mult uitată şi nu a interesat justiţia.
Judecând strict pragmatic însă, înlocuirea domnului Tăriceanu ar fi benefică pentru partid, pentru că l-ar elibera de moştenirea guvernării PNL-UDMR, al cărei nume este tot mai compromis. Reacţiile furibunde ale fostului premier la criticile pe care i le adre sează actualii guvernanţi, ca şi procesele pe care le-a deschis oamenilor politici şi ziariştilor care au făcut dezvăluiri incomode pentru el, au desigur drept scop să-i convingă mai degrabă pe delegaţii la congres decât pe alegători că nu are nimic să-şi reproşeze. Cota sa de popularitate însă coboară vertiginos, iar mai-marii partidului au înţeles că fostul prim-ministru este de fapt un albatros mort care le atârnă de gât şi că au nevoie de o figură nouă în fruntea partidului, mai ales de una care să nu fi fost asociată cu guvernul Tăriceanu. Altfel nu se explică trădarea domnului Relu Fenechiu, care a sărit de mult în barca lui Crin Antonescu. Din această perspectivă, miza congresului PNL din acest weekend se limitează la o schimbare de faţadă şi la eliberarea de povara guvernării Tăriceanu. Trebuie să recunoaştem că este o miză foarte mică pentru un partid care a fost odată atât de mare. CITIŢI ŞI:
Patriciu vine la meciul Tăriceanu - Antonescu
Recomandările noastre
