Un dictator care stăpânea după bunul plac țara, Mugabe a fost făcut cavaler de regina Marii Britanii.
Sărbătorit ca politician african model, el s-a transformat ulterior într-un satrap. A murit la 95 de ani. Mulți africani l-au considerat pe Robert Mugabe drept liderul strălucitor care a adus independența Zimbabwe față de Marea Britanie în 1980. Însă această imagine pozitivă avea să se estompeze de-a lungul mandatului său. Începând cu sfârșitul anilor 90, Mugabe a fost văzut în Occident ca un dictator brutal, care și-a condus țara la ruină, scrie Deutsche Welle.
Robert Gabriel Mugabe s-a născut în 1924, într-un sat mic la sud de Salisbury, capitală a fostei colonii britanice Rhodesia de Sud. Părinții lui erau simpli fermieri și catolici stricți. Mugabe a urmat mai multe școli ale ordinului catolic iezuit. Era un copil timid, care s-a izolat în mare parte de lume, scriu biografii. "Singurii prieteni pe care îi avea erau cărțile sale", afirmă fratele său, Donallo, citat în biografia "Dinner with Mugabe".
După ce și-a încheiat studiile ca profesor de școală primară, Robert Mugabe a studiat în sudul Rhodesiei, în Tanzania și Ghana. A obținut șapte diplome universitare în timpul vieții sale - trei dintre ele în captivitate. În Ghana a cunoscut-o pe prima sa soție, Sally. Multă vreme, ea i-a fost cea mai apropiată prietenă, dar și consilier politic. Când a revenit în sudul Rhodesiei în 1960, Mugabe s-a alăturat mișcării pentru libertate.
La început a luptat împotriva puterii coloniale britanice, mai târziu împotriva guvernului minorității albe a lui Ian Smith, care a reprezentat un sistem strict de segregare rasială. Mugabe a fost arestat în 1964 și a fost trimis la închisoare mai bine de zece ani.
Captivitate, război de independență, mărire
Mugabe nu a fost lăsat să participe nici măcar la înmormântarea fiului său în 1966. Însă el a devenit un erou în ochii cetățenilor negri din Zimbabwe. După ce a fost eliberat din închisoare în 1975, Mugabe a luptat cu succes pentru independența Rhodesiei de Sud. La primele alegeri din 1980, el a fost ales prim-ministru.
El a pledat în mod public pentru împăcare: "Vă îndemn, fie că sunteți albi sau negri, să uitați, alături de mine, trecutul nostru sumbru, să ne iertăm unii pe alții și să ne strângem mâna în spiritul prieteniei", a spus el după învestirea în funcție.
În anii care au urmat, el a introdus educație gratuită și asistență medicală de bază pentru persoanele cu venituri mici. De asemenea, reformele economice s-au dovedit a fi un mare succes.
Speranța de viață a crescut. Regina britanică l-a făcut cavaler, Mugabe fiind un oaspete binevenit în multe capitale occidentale. Președintele federal de atunci, Richard von Weizsäcker, l-a descris drept un "politician inteligent, ponderat, care caută echilibrul".
Transformarea politică
În timp ce Occidentul îl celebra, oamenii din Zimbabwe au făcut cunoștință cu cealaltă față a luptătorului pentru libertate. După ce s-a certat cu fostul său aliat Joshua Nkomo, în 1982, armata lui Mugabe a ucis mii de adepți Nkomo. Trei ani mai târziu, cei doi adversari au încheiat un armistițiu, Mugabe numindu-l pe Nkomo în funcția de vicepreședinte.
Sally, soția lui Mugabe, a murit în 1992. De atunci, viața sa privată și cursul politic s-au schimbat. El a locuit cu fosta sa secretară Grace, cu care a avut anterior o aventură, timp de un an. În 1996 s-au căsătorit. Spre deosebire de Sally, Grace era nepopulară ca primă doamnă. Locuitorii din Zimbabwe au numit-o "Gucci Grace", o aluzie la extravagantele excursii de shopping pe care cuplul prezidențial le făcea în întreaga lume.
În timp ce populația trebuia să facă față holerei, lipsei de alimente și inflației, cuplul prezidențial trăia opulent. Numai sărbătoarea organizată de Mugabe cu ocazia împlinirii a 88 de ani ar fi costat aproximativ un milion de dolari americani. La 91 de ani, șeful statului a sacrificat mai mulți elefanți și au fost servite 91 de kilograme de produse de patiserie servite sub formă de Cascada Victoria într-un hotel de lux. Opoziția a criticat petrecerea drept "obscenă".
Țara în marginea prăpastiei
În 2000, vestul european a rupt relațiile cu Mugabe. Cu aprobarea lui, foștii veterani ai Războiului Civil au luat cu asalt și au ocupat fermele albilor din Zimbabwe. Deși albii reprezentau doar un procent din populație, ei dețineau aproximativ 70 la sută din fermele agricole.
Mugabe a justificat această politică prin necesitatea restabilirii echilibrului economic între țăranii albi și negri. "Omul alb nu este originar din Africa, Africa aparține africanilor, iar Zimbabwe aparține cetățenilor ei", a spus liderul african. Însă o mare parte a țării s-a dus la politicienii și prietenii lui Mugabe.
Curând, multe ferme au clacat, deoarece noii proprietari nu aveau experiență în agricultură. A urmat o criză economică fără precedent. În 2008, rata inflației era de câteva trilioane. Un sumbru record. Mugabe a învinovățit Occidentul și sancțiunile impuse de acesta pentru apariția crizei.
Din cauza încălcărilor drepturilor omului, a fraudelor electorale și a restricționării libertății presei, SUA și Europa au impus o interdicție de călătorie împotriva lui Mugabe, căruia i s-au anulat mai multe premii, inclusiv două titluri onorifice de doctor. Chiar și în Zimbabwe, longevivul conducător avea să devină tot mai nepopular. În 2008, partidul său a pierdut alegerile parlamentare.
La presiunea Africii de Sud, Mugabe a trebuit să formeze o coaliție cu partidul MDC aparținând rivalului său Morgan Tsvangirai. Alianța a luat sfârșit odată cu alegerile din 2013, care s-au soldat cu victoria formațiunii politice a lui Mugabe. El depunea pentru a șaptea oară jurământul pentru un mandat de cinci ani.
Ultimii ani de viață
În ultimii ani, în pofida presiunilor crescânde vizând retragerea sa, Mugabe s-a agățat de funcție. El a adus-o în primplan pe soția sa Grace ca succesoare, așa încât cea mai înaltă funcție în stat să rămână în familie. La 14 noiembrie 2017, militarii aveau să pună capăt acestor planuri, punându-l pe președinte sub arest la domiciliu și preluând, de facto, puterea în stat.
O săptămână mai târziu, președintele în vârstă de 93 de ani și-a dat oficial demisia. Noul președinte a devenit un vechi coleg de partid al lui Mugabe, Emmerson Mnangagwa. El i-a asigurat lui Mugabe atât libertatea de mișcare, cât și impunitatea și plăți compensatorii în valoare de milioane. Robert Mugabe, a cărui stare de sănătate se degradase încă de pe atunci, a murit în noaptea de vineri, la vârsta de 95 de ani, după câteva luni de spitalizare în Singapore.
Cu ani în urmă, Obert Gutu, membru al MDC, a tras o concluzie sumbră în legătură cu guvernul fostului președinte: "Când am obținut independența în 1980, în țară atmosfera era entuziastă și credeam cu toții că vom crește ca națiune și că vom avea succes".
Aceste speranțe aveau să fie spulberate în scurt timp: "Am fost martorii instituirii unui regim corupt și intolerant. Din nefericire, cei mai mulți oameni din Zimbabwe sunt astăzi mai săraci decât erau în 1980", a afirmat Gutu. Mugabe va rămâne în amintirea multora ca un politician cu două fețe: un fost luptător pentru libertate care s-a transformat într-un dictator.