Rivalitatea Panathinaikos – Olympiacos, considerată a fi „focul” ce alimentează unul dintre cele mai încinse derby-uri din lume, a fost declanșată în România în urmă cu aproape 100 de ani, conform gsp.ro. Această rivalitate dintre cele două cluburi grecești poate sta oricând la egalitate cu alte rivalități celebre din lumea fotbalului, precum Barcelona - Real Madrid, cu Boca - River Plate, cu „Fla - Flu” (Flamengo - Fluminense), cu Inter - AC Milan, cu Lazio - AS Roma, cu Manchester United - Liverpool, cu Steaua Roșie - Partizan și, dacă vreți, cu Steaua - Dinamo.

Rivalitatea Panathinaikos – Olympiacos, un mare risc

Din orice top al duelurilor de mare risc din lume nu poate lipsi cel dintre Panathinaikos - Olympiacos (n.r. - în România s-a folosit și se folosește des și varianta Olympiakos, dar inclusiv site-ul oficial al clubului menționează numele Olympiacos scris cu c, nu cu k). În 2014, BBC a denumit Panathinaikos - Olympiacos „cel mai nebun derby din Europa”, iar Daily Mail l-a pus, în 2019, pe locul 5 între cele mai aprige dueluri din lume.

Umilința care a pus paie pe focul din „clasicul” Greciei

„Eternul derby” din vechea Eladă s-a născut în România înainte ca duelurile Rapid - Venus și, din perioada comunistă, Steaua - Dinamo să capete aceeași etichetă. Panathinaikos - Olympiacos este un duel care și-a pus primii stropi de ură și de ironie după un meci de la București.

Încă dinainte de apariția sportului organizat, de la finalul secolului 19, începutul secolului 20, Atena a fost capitala, orașul elitelor, al burgheziei, iar Pireu, la polul opus, orașul muncitorilor năpăstuiți, al pescarilor și al docherilor din port care lucrau din greu pentru a-și asigura traiul.

La început, elitele au fost cele care și-au făcut cluburi, astfel că PAOK a fost primul apărut pe scena fotbalistică. Pe 3 februarie 1908, un anume Giorgios Kalafatis a pus bazele a ceea ce atunci se numea „Podosferikos Omilos Athinon”. Clubul a trecut prin câteva „scurtcircuite”, „divorțuri”, dar din 15 martie 1924 avem ceea ce știm și astăzi „Panathinaikos Athlitikos Omilos”. Sau „Pao”.

Pe 10 martie 1925, s-a înființat Olympiacos Pireu. Și clubul a căpătat rapid o largă simpatie în rândul fanilor dintr-un motiv clar: ducea mai departe, prin nume și simbolul de pe emblemă, ramura de măslin, idealul olimpic. Nu trecuseră nici 30 de ani de când la Atena se organizase prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. În plus, era clubul celor mulți și săraci.

Cele două cluburi care reprezentau pături sociale diferite, aveau alte valori, erau din alte lumi, diferențele erau clare. Și era doar o chestiune de timp până să explodeze rivalitatea.

În plus, perioada anilor '20-'30 a fost pentru fotbalul din Grecia una plină de scandaluri, de ligi separate, de discuții interminabile. Iar cea care trebuia să unească într-un fel ceea ce oferea mai bun acest amalgam de cluburi și competiții era naționala Greciei. Primele discuții de aici au apărut. La început, cei de la Olympiacos au reclamat că în națională sunt preferați mai mult jucătorii de la Panathinaikos fiindcă sunt de la clubul bogaților.

În 1930, lucrurile balansau în favoarea celor de la Olympiacos, care reprezentau pătura socială săracă, dar care, de fapt, era un club chiar bogat.

Jocul cu România și primirea din port

Pe 25 mai 1930, România întâlnea Grecia, pe stadionul „ONEF” (numit în perioada comunistă Republicii și ulterior dărâmat pentru a face loc Casei Poporului și zonei adiacente).

Meciul, care s-a bucurat de prezența a 15.000 de spectatori, conta pentru Cupa Balcanică (prima ediție, câștigată chiar de noi), dar pentru „tricolori” era și ultima reprezentație înainte de plecarea la primul turneu final al Campionatului Mondial, din 1930. Jucătorii români aveau astfel un dublu motiv să tragă tare și să impresioneze, fiindcă de asta depinde cine avea să fie ales în lotul pentru Montevideo.

România a jucat fantastic și a câștigat cu 8-1. Cinci goluri au fost date de Rudolf Wetzer, care a stabilit astfel și un record neegalat nici până astăzi: cel mai mare număr de goluri într-un singur meci pentru un internațional român.

Emerich Vogl, Ladislau Raffinsky, din penalty, și Ștefan Dobay, aflat la debut pentru națională, au întregit umilința oaspeților. Unicul gol al grecilor a fost marcat de Vasilis Andrianopoulos, titular al Olympiacos. Problema care a căpîtat însă amploare a fost însă aceea că în echipa Greciei care a suferit acesată umilință erau 6 jucători de la Olympiacos și niciunul de la Panathinaikos (mai erau doi jucători de la AEK Atena, încă doi de la Aris Salonic, unul de la Ethnikos Pireu).

Noroiul, motivul înfrângerii invocat de echipa greacă

Grecii s-au întors în țara lor cu vaporul și au acostat în portul Pireu, unde, surpriză, nu erau așteptați de suporterii Olympiacos, ci de un contingent serios de fani ai lui Panathinaikos, care i-au ironizat și i-au mustrat că au făcut țara de râs. Fanii lui „Pao” îi reproșau antrenorului naționalei că nu fusese luat la București marele lor idol, Angelos Messaris, considerat de mulți cel mai bun jucător grec din perioada interbelică.

Întâmpinați astfel, jucătorii greci au motivat rezultat din capitala României prin faptul că au jucat pe un teren cu iarbă care, din pricina ploii abundente, se transformase într-un câmp de noroi. În Grecia, în acea perioadă se juca numai pe zgură.

Dușul rece de la București și derby-ul de la Atena

Întâmplarea a făcut ca la șase zile de la meciul de la București, la Atena, pe stadionul „Leoforos” (și azi casa lui Panathinaikos, la 102 ani de la inaugurare) să fie programat derby-ul Panathinaikos - Olympiacos.

În acei ani, Grecia avea doar campionate zonale (Atena, Pireu și provincia nordică Macedonia), iar campioanele se întâlneau într-un fel de sistem play-off, unde jucau fiecare cu fiecare, acasă și în deplasare. Acest campionat „panelenic” debutase în ediția 1927-1928 și fusese câștigat de Aris Salonic, dar „Pao” și „Oly” nu participaseră nici la fazele zonale. Certurile din diverse motive erau în floare, așa că în sezonul 1928-1929, din pricina neînțelegerilor și mai mari, campionatul „panelenic” nu s-a mai ținut deloc.

Astfel că ajungem la ediția 1929-1930, când pentru Olympiacos și Panathinaikos, 1929 - 1930 era primul sezon în care se întâlneau în lupta pentru titlu. Panathinaikos a dominat clar campionatul Atenei, din acel an, în vreme ce pentru regiunea Pireu s-a impus Olympiacos. Din Macedonia venea Aris, campioana Greciei din 1928.

Cu coșciugul pe străzile capitalei elene

Meciurile dintre campioane debutaseră pe 18 mai 1930 cu Olympiacos - Aris 5-0. Fanii lui Olympiacos au devenit astfel încrezători peste măsură în echipa lor, au ținut să-și ia revanșa față de rivali.

Dar a venit ziua de 1 iunie 1930, ziua primului derby Olympiacos – Panathinaikos. Îmbătați de succesul echipei favorite cu Aris, fanii Olympiacos au purtat pe străzile din centrul Atenei un coșciug înfășurat într-un steag în culorile rivalilor, alb-verde, anunțând cu emfază că „vor îngropa pe Panathinaikos”.

Pe teren, însă, cei „îngropați” au fost cei de la Pireu. Panathinaikos a câștigat cu scorul de 8-2, apropiat de cel cu care fusese învinsă Grecia la București și cel mai mare scor al tuturor timpurilor înregistrat între cele două rivale.

Panathinaikos a fost neînvinsă în acel campionat când a obținut primul ei trofeu major din istorie. Iar Angelos Messaris a fost golgheterul acelui play-off, cu 7 reușite în 4 meciuri.

Cântecul în care e amintită umilința de la București

Fanii lui Panathinaikos în replică la gestul cu plimbatul coșciugului pe străzile Atenei făcut de cei de la Olympiacos înainte de meci, au compus un cântec în care au celebrat golurile lui Angelos Messaris contra lui Olympiacos. Ei le-au adus aminte rivalilor în acel cântec și despre faptul că „ați luat opt goluri în România pe iarbă și pe noroi / dar ați luat opt și la noi pe un teren OK”.

Cei de la Olympiacos au trebuit să suporte ani la rând, scandările și cântările fanilor lui Panathinaikos care le aminteau rivalilor umilințele din 1930 de la București și Atena.

Umilința de la București descrisă de un martor

Celebrul serial tv „Football derbies” a explicat cu ani în urmă rădăcinile urii dintre Panathinaikos și Olympiacos. Acolo a fost consemnată și explicația unuia dintre aceia care au jucat în acele timpuri:

Achilleas Grammatikopoulos, portarul lui Olympiacos între 1928-1944. Născut pe 28 septembrie 1908, Achilleas Grammatikopoulos a încetat din viață pe 30 decembrie 2008, la vârsta de 100 de ani. Iată ce declara:

„Ne-am întors din România cu o navă care se chema «România». Fanii lui Panathinaikos ne-au așteptat în port și ne-au ironizat pentru că am luat 8 goluri. Scuza colegilor mei a fost că terenul a fost prea noroios.

Pe de altă parte, singurul jucător care a marcat a fost Wetzer, un jucător maghiar care juca pentru România. A marcat 7 dintre cele 8 goluri (n.r. - Rudolf Wetzer era născut la Timișoara, pe 17 martie 1901, când acest oraș făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Contra Greciei a marcat 5 goluri, nu 7).

Duminica următoare, Olympiacos a jucat cu Panathinaikos și am primit iar 8 goluri”, și-a amintit legendarul Grammatikopoulos, poreclit Zamora, după celebrul portar spaniol al vremii Ricardo Zamora, conform gsp.ro.