A fost sau n-a fost revoluţie la Caracal? Răspunsul îl puteţi da fiecare dintre voi, dar numai după ce citiţi amintirile fostului plutonier de miliţie Gică Rogojinaru, faimos datorită lui Augustin Julea care i-a promovat imaginea în emisiunea “Chestiunea zilei”. Pentru aprofundarea fenomenului, vă oferim aici şi pe cele ale maiorului Ţugman, tot de la miliţie.

Amintirile plutonierului Rogojinaru din zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989 se găsesc în cartea de mărturii „Decembrie ’89 – revoluţie sau… diversiune?!“, scrisă de Costel Vasilescu, maistru militar în baza Deveselu în decembrie 1989, şi coordonată de comandorul Vasile Bujor:

Adjutant şef de poliţie Gică Rogojinaru, fost plutonier de miliţie:

"... Anghel (prim-secretarul din Caracal – n.red) a făcut o greşeală. Ne-a dat alarmă la toate cadrele din miliţia Caracal, să venim cu carnetele de partid, ne-a băgat în sala de şedinţe de jos, din faţă când se intră în sediu, sala ovală, şi ne-a făcut cum i-a venit la gură: să pună toată lumea carnetele de partid; venise şi unu' Munteanu, de la Slatina. Aveam un ofiţer Rotaru, tatăl lui lucra pe lângă Ceauşescu...

Anghel a fost dur: “voi, ăştea care ne îngreunaţi munca şi telefoanele la ureche, de nu putem să ne facem sarcinile lunare, cutare, cutare...” Ne-a atenţionat să apărăm partidul şi valorile economice şi să-i arestăm pe cei care crează probleme; şi nu mai ţin minte ce i-a zis lu’ Rotaru, iar Rotaru i-a replicat: “Nu cred, vedeţi că sunteţi la marginea prăpăstiei, vă duceţi!”

S-a luat şi Mitrache de el, nu ştiu ce i-a zis Iu’ Mitrache, şi ăsta n-a mai răbdat: “Păi dumneata, în loc să ne chemi să ne comunici ce avem de făcut, dumneata ne bălăcăreşti...”

Anghel a replicat tăios: “Te rog să pui pistolul şi uniforma pe masă şi să pleci acasă!” Când au auzit ăştea (că se anunţa că venea câte un curier şi le spunea: Timişoara înaintează, vin către Bucureşti!...), Munteanu de la judeţ zice: “Anghele, am plecat!” Luase şi el cuvântul, dar scurt: “Oameni buni, e vorba de ţara noastră, să nu creăm conflicte să intrăm în război civil să distrugem ţara...”   Eram singurul care aveam pistolul la mine, că eram miliţian pe sectorul Piaţă.   Noi, miliţia, eram la ordinul lui, aveam subordonare şi pe verticală şi pe orizontală, aşa se zicea.   Asta se întâmpla pe 20 sau 21 seara, după declaraţia lu’ Ceauşescu la televizor.     ...Când a fost acţiunea cu bâtele, pentru a pleca la Timişoara, eu am participat când se transporta brânză, de la depozitul din spatele miliţiei. Se dădeau: o sticlă cu apă, o bucată de brânză iar ciumegele de cauciuc le-au făcut la Anvelope. Nu ştiu dacă îl mai am pe al meu acasă că am oprit şi eu unul. Am văzut când i-a urcat la tren, unii mai ezitau, alţii, care erau şefi, îi ameninţau că “ne dau ăştea afară”...   Apoi Gică Rogojinaru, trece la ce s-a întâmplat după fuga lui Ceauşescu:     “...în Primărie au intrat: Gigi şi Marian ai lu’ Bou Rău, nevasta lu’ Gabi Petrescu - care a luat eşarfele primarului care sunt aurite, şi mulţi alţii...   A încercat Mitrache, al nostru, să le vorbească dar, l-au luat, ăştea, la huiduieli şi ameninţări de l-a scăpat un fotbalist din Bold de pe strada Poenari. Aşa s-a întâmplat şi cu nea Dan Dioşteanu, s-a luat după el ăsta care a fost şofer pe autobuz la IGO care stă lângă nea Picu Iu’ Găină, chiar pe colţ, Isidor îl cheamă, iar apoi l-am tras pe nea Dan din maşină, şi... mână, nu merita să stai în faţa lor...   Mai era asta de care spusei, Aurora, conducea un grup prin faţă pe la miliţie (scandau “Noi suntem români”) şi se uita spre miliţie şi zicea „Şi voi sunteţi români”, au venit la Miliţie, comandantul Băţăuş (care era atunci) le-a sugerat un comportament adecvat. M-a chemat comandantu’ că a venit Aurora şi s-a autointitulat secretară la miliţie din partea FSN-ului. Am luat-o la înjurături,   şi a ieşit afară val-vârtej.     ...Pe noi ne amplasaseră în faţa miliţiei să spunem la lumea care venea că nu mai e program de lucru, dacă insista careva i se satisfăcea solicitarea, şi vine una din cartierul Dr. Marinescu, sora unuia care schimbă numele... Anghelescu o chema pe ea, să controleze ea dosarele informatorilor de la Securitate.   Prima problemă, în caz de război, se distrug dosarele informatorilor, şi noi aşa am făcut. Le-am dat foc! Cum? M-am uitat să nu fie cineva, am dat foc şi am stat până a ars tot. Ăştea de la Securitate m-au văzut, „mă nea Gică ce faci?”, m-au întrebat ei, iar eu le-am răspuns: „Păi care e domne legea războiului, nu suntem în război acuma, odată ce am omorât şeful statului!”   Şi le-au ars şi ei.   A venit aia şi a găsit două crâmpeie de dosar, dar nu scria nimic pe ele, a căutat prin cenuşă...”  

 

    Colonel de poliţie (r) Ţugmă Florin, fost ofiţer de miliţie:   ...Nu, miliţia nu a fost alarmată, atunci când s-a dat alarmă de luptă la armată. Pe Radu. ..(n. a. indicativul Radu cel Frumos), îl ştiţi dumneavoastră; eu, nu. Cred că doar şefii ştiau. Eu eram ofiţer de serviciu, am plecat acasă, n-am ştiut nimic decât că noaptea mi s-au întrerupt legăturile telefonice cu judeţul. Vorbesc de ziua în care a fugit. Plecasem acasă cu colegii de tură, eram la Romula, auzisem la radio, fusese mitingul iar lumea se cam ferea de noi.   La ora aia, eu nu ştiam de treaba cu Ceauşescu. Nimeni, nimeni n-a ştiut la noi. Între 17 şi 22, noi am lucrat normal. Despre Timişoara, ştiam ceva-ceva dar era fals, că se vorbea de golani acolo. Oameni de la noi au mers la Timişoara, iar eu cu Pavel, de la Securitate, am mers să le ducem pâine la gară; am luat-o de la fabrică (şef la Securitate la Caracal era colonelul lancu), pentru muncitorii cu bâtele (care erau de la Fleară, de la Vagoane, Anvelope, Romaniţa)..., iar eu cu Pavel, după ce le-am dus pâinea, am întins-o din gară şi am plecat cu toate că trebuia să-i însoţim...   Rep.: De unde aţi luat pâinea?   Ţ. F De la Fabrica de pâine.   Rep.: Pe ce bază?   Ţ. F.: Pe neve!   Rep. : Şi contracostul?   Ţ. F.: Ce contracost!? N-am plătit nimic. Am luat o dubiţă.     Rep. : Gâtan (contabil şef – n.red) spune că nu s-au confecţionat la ei la FPSP bâte şi ciumege!   Ţ. F.: Păi n-o fi prost să spună că s-au confecţionat, ce dracu domne! Sunt atâţia muncitori care trăiesc, au lucrat tâmplarii o zi ş-o noapte. Bâte de bâte! Fasonate frumos!   Vreau să spun că noi am plecat, că ar fi trebuit să-i însoţim până la destinaţie, dar am zis că, ce rost are, măi frate! Nici cei de la Securitate nu ne-au spus nimic.   ...După fuga lui Ceauşescu, am intrat în subordinea Armatei; s-a constituit garnizoana aici, şef era Popescu Gabriel.   Când a venit la Primărie, a luat măsuri de siguranţă, a făcut sistemul de apărare triconcentric, ultimul inel era dinafara oraşului. Era format din militari activi, gărzi patriotice, în zona Vagoanelor erau numai lunetişti, făcuseră biute până la Devesel, la aeroport. Ultimul bastion era spre Cezieni, unde era o mitralieră de la gărzile de la Conserve; se îmbătaseră şi trăgeau cu ea la ora nouă fix, când venea noaptea.   ...în centru a fost miting, a fost ad-hoc, au venit muncitorii de la Vagoane, din oraş, mai mulţi gură-cască decât cei care aveau un obiectiv clar; împreună cu un avocat de la Redea, au vrut să intre în Primărie să devasteze, apoi la Miliţie...   La noi comandant era Băţăuş Costică, a fost coleg cu mine, am început să scoatem armamentul, să ne amplasăm la ferestre pentru apărare... o porcărie...   l-am şi reproşat şi l-am atenţionat: Ce vrei să faci, Costică? Este momentul în care m-au scos pe mine pe scări să stau când veniseră ăştea ai Iu’ Molete: şi alţii, şi alţii care scandau să iasă afară cutare şi cutare, în fine...   Eu am ieşit pe scări, să vorbesc cu ei, că n-aveam nici-o problemă, că lucrasem pe cercetare penală; ei n-aveau nimic cu mine, iar colegii din interior mi-au închis uşa şi am rămas pe scări.   Rep.: Cine, colegii dumneavoastră?   Ţ. F.: Ei, firar’ai dracu să fie... Am discutat cu ăştea, am fost un fel de mediator, a durat o oră şi ceva şi au început să plece, unu câte unu...   Au văzut că nu avem armament, că-l băgasem la magazie, a intrat în sediu o comisie formată de ei, vreo 5-6 inşi, noroc că am băgat armamentul că poate trăgea cineva, şi atâta trebuia, că eram şi reperaţi de aviaţie... Un foc dacă ne scăpa nouă...   După ce am fost luaţi în primire de armată, ne cooptau în echipe când aveau nevoie; aşa am fost la cercetarea la faţa locului la Reşca (la Cabană), la verificarea puţurilor de apă când au fost zvonuri alarmante că e apa ortăvită, mai apăreau ştiri că au apărut terorişti, aşa a fost în cimitir - de au tras şi paraşutiştii... La Reşca m-au trimis pe mine împreună cu şapte soldaţi, cu un ARO, că nu puteai ieşi singur, ne-am întors şi cu generalul Roşu (ei au mers la paraşutişti iar pe noi ne-au oprit la 01320).   ...La primărie, au aruncat decât tabloul Iu’ Ceauşescu - care era în birou la Anghel. Anghel fugise. Cam atunci a apărut Gâtan, că datorită lui n-au devastat birourile. A fost şi avocatul Dobre care (lucra la Anvelope).   Cei de la Miliţie stau şi aşteptau ordine. Nu se mai lua nici un fel de hotărâre, ca miliţie independentă, ci prin armată. Şi cei de la Securitate la fel, erau în sediu...   Rep.: Vorbesc unii că era Moşteanu pe Casa Armatei, cu o mitralieră...   Ţ. F.: Nu domne, a fost pe blocul turn. A fost o vorbă în prima fază, atunci, după miting, să se amenajeze puncte; erau diversiuni şi imaginaţii bolnave şi a fost ideea să meargă doi de la Securitate pe Casa Armatei, dar cu aprobarea lu’ Popescu, s-a pus pe turn o puşcă mitralieră la care se rânduiau Moşteanu şi băiatu lu’ lancu, subofiţeru de la Securitate, că la un moment dat crezusem că l-am pierdut, pe când el plecase acasă să mănânce. Credeam că l-a sechestrat cineva, intrasem în panică!   ...A fost multă diversiune, băgate cotite, atât pe oraş cât şi pe comunele din jur. La Vădastra căzuse un balon meteo adus de curenţii de aer de la bulgari; s-au speriat oamenii. Era balon cu paraşută micuţă, scria ruseşte pe el, alertă maximă, eu am fost acolo şi l-am luat, l-am băgat în birou; ăştea, cu teama în ei, erau speriaţi, au venit doi specialişti de la Bucureşti, după vreo două zile, şi au constatat acelaşi lucru.   ...N-a existat comunicare, la noi. Nu mai aveam comandă. Toţi aşteptau, iar diversiunile curgeau, ca şi cu soldatul împuşcat la 01256”.