După trei decenii de la răsturnarea regimului pro-occidental, iranienii se luptă cu restricţiile impuse de autorităţi şi cu efectele economiei firave.
Iranul marchează azi cea de-a 30-a aniversare a Revoluţiei Islamice pe fondul unui climat general de dezamăgire în rândul populaţiei şi sub presiuni internaţionale din ce în ce mai puternice din cauza programului său nuclear.
Din cei aproape trei milioane de iranieni care au luat cu asalt străzile capitalei Teheran în februarie 1979, generând un val de fervoare revoluţionară care avea să se răspândească şi să schimbe în timp Orientul Mijlociu şi chiar să compromită viitorul politic al preşedintelui american de atunci, Jimmy Carter, puţini mai sunt cei care mai cred în idealul mişcării care a dus în urmă cu trei decenii la înlăturarea şahului Mohammad Reza, scrie publicaţia britanică „The Daily Telegraph“. Libertăţi şi economie fragile La câteva luni după ce unul dintre cei mai fideli aliaţi ai Occidentului a devenit, practic peste noapte, un rival de temut, euforia revoluţiei s-a evaporat pe măsură ce facţiunile rivale au început o luptă acerbă pentru controlul ţării. Totul a culminat cu instituirea unui sistem represiv în care mii de persoane, printre care şi foşti revoluţionari, au fost încarcerate sau chiar executate din raţiuni politice.
În prezent, mulţi tineri iranieni, care reprezintă două treimi din populaţia ţării, solicită vize cu scopul de a munci şi studia în Occident, departe de restricţiile impuse de autorităţi.
La vară, aceştia vor decide viitorul preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad, cel care a încercat să resusciteze spiritul revoluţionar printr-un amestec de politici de stânga şi o pronunţată retorică antiamericană. Principalul său contracandidat, predecesorul său în funcţie în perioada 1997-2005, Mohammad Khatami, a încercat timp de opt ani să transforme Republica Islamică într-un stat mai democratic şi mai deschis.
„Nici Est, nici Vest“, scandau revoluţionarii în urmă cu 30 de ani, dar această politică a pus frâu creşterii economice, în continuare dependentă de producţia de petrol. Economia a avut mult de suferit în timpul celor opt ani de război cu Irakul lui Saddam Hussein, dar şi din cauza neîncrederii generale în investitorii străini. Sancţiunile internaţionale aplicate din cauza programului nuclear nu fac decât să încetinească progresul economic.
ÎN AŞTEPTAREA OFERTEI
Perspective de dialog cu Washingtonul
Termenul de dialog în relaţia cu Republica Islamică a fost vehiculat în dese situaţii după transferul de putere de la Casa Albă, iar invitaţiile voalate la detensionarea relaţiilor nu au rămas fără urmări la Teheran. Preşedintele parlamentului iranian, Ali Larijani, a declarat, citat de cotidianul german „Süddeutsche Zeitung“, că ţara sa este dispusă să dialogheze cu Statele Unite, „fără condiţii prealabile“, atâta timp cât Washingtonul prezintă „un concept“ pentru discuţii. El a subliniat că Teheranul aşteaptă „o ofertă concretă“ şi nu doar declaraţii şi discursuri.